S-a așternut liniștea?
A dat Bunul Dumnezeu și s-a încheiat cu „Marele circ” oferit românilor ca mostră a modului în care se face politică în România de azi.
A fost risipă de tunete, fulgere și inundații verbale, cu trapeziști și salturi mortale de pe un trapez pe altul (pentru unii, fără plasă de siguranță), cu înghițitori de flăcări și de săbii, cu dresură de maimuțe, măgăruși și elefanți, cu scamatori care au făcut să apară și să dispară panglicile colorate ale promisiunilor (precum altă dată, iepurașii din jobem). Am mai văzut și dansatori pe sârmă (unii, săracii, și-au pierdut echilibrul și au cam căzut), au fost și celebrii aruncători de cuțite care și-au executat numărul cu parteneri vii, au fost și nelipsiții clovni care au făcut deliciul spectatorului român prin mimarea unor „interese naționale” și prin elucubrațiile expuse; jongleuri cu vorbe, cu măciuci sau cu bile albe și negre, luptători de lupte româno-române, ce mai, spectacol de mare gală care se ține odată la patru ani (slavă Domnului!). În „canișa” PNL-ului (anexă a Circului). dulăiii și „cățeiii Samurache” s-au mârâit, s-au tăvălit în jurul „CIOLANULUI” tapetat artistic cu folii de euro sau dolari. Mă rog, așa a fost regia, e treaba lor.
Gata! Circarii și-au strâns calabalâcul lăsând în urmă (ca de obicei) rumegușul murdar – ca o neplăcută amintire – al spectacolului de tragi-comică amintire. Acum, chipurile, e liniște. Cei „vătămați” politic își ling rănile și-și caută adăposturi prin culcușuri și cotețe unde așteaptă să se facă „mielușei”, cel puțin până trece „vremea rea”. Să le fie de bine.
Să le fie de bine? Lor, poate, dar nouă? Că, în timp ce în incinta circului se derula „marele spectacol”, afară, adică la noi ceilalți, se derula un alt spectacol - trist, foarte trist: prețurile au luat-o la vale (cine a mai observat?), leul se prăbușește pe zi ce trece de o să ajungă (Doamne ferește!) precum hârtia higienică, asta pe cine a mai interesat? S-a văzut din înaltul cerului (dacă mai era nevoie de demonstrat) că românii trăiesc în două țări: „Țara Lor” și „Țara Noastră”, două lumi care nu au nici o legătură una cu alta, fără nici o punte de legătură. Las-că vine ea iarna și când, peste „Țara Noastră” va veni viscolul și înghețul să vedem ce vor face „străinii”, „veneticii”.
Ați observat cumva că cel mai folosit cuvânt în aceste luni a fost cuvântul TREBUIE?
„Trebuie să luăm măsuri”, „Trebuie să investim în....”, „Trebuie să avem grijă de...”, „Trebuie să asigurăm învățământul...”, „Trebuie să avem grijă de agricultură...”; „Trebuie” și iar „Trebuie”. Toate aceste afirmații sună ca niște autocritici, ca niște recunoașteri ale unor neîndepliniri, ale unor eșecuri, ale unor deziderate neîmplinite. Cam mulți de „trebuie”, domnilor politicieni. „Trebuie” este o formă a viitorului îndepărtat. Nimeni nu poate spune cât de îndepărtat este acest viitor: o lună, un an, o viață...
Dar au mai fost și altfel de „trebuie”: trebuie să nu desființăm pensiile „nesimțite”, trebuie să nu desființăm comisiile cutare din justiție, trebuie să nu reducem numărul de parlamentari (adică, al abonaților la fotoliile-dormitor din incinta onorabilei instituții), trebuie să se modifice, dar să nu se schimbe nimic (vorba celebrului Cațavencu) - asta în ceea ce ne privește pe noi, cei învestitți cu puterea. Atenție, domnilor, și multă grijă ca nu cumva să începem să folosim și noi „ăștilalți” (cei mulți și „proști”, vorba cuiva) cuvântul „Trebuie”, fiindcă nu va fi prea plăcut. Am auzit la un post TV niște cuvinte cu subînțelesul lui „Trebuie”, nu prea liniștitoare. Un fel de îndemn de a ne trezi „din somnul cel de moarte”, cum ne îndeamnă imnul nostru național. Îmi vine în minte acum un vechi proverb oriental: cică odată, un purice a căzut, absolut din întâmplare, pe o lupă. Și de atunci se crede... regele animalelor. Înțelepciune orientală, ce să-i faci! Ce-o fi fost în capul lor?!
S-auzim de bine! Vă salut cu... multă căldură. Dă Doamne!
Victor Simion
Citiți și:O afacere pe cinste: Vânzare de... mușamale!;
Nana Niculina dintr-o mică așezare de pe dealurile de la „Cotul Vrancei”;
Când poliția dispune iar tribunalul...indispune;
Rețeta verii: „Ghiveci... internațional”;
Biblioteca, o mobilă fără căutare;
Comedie cu detergenți și...tampoane igienice;
Coșnița, unitatea de măsură a nivelului de trai;
