Romeo-Valentin MUSCĂ: Atunci când spunem ”Unirea Mică”, batjocorim istoria României
În 2019 sărbătorim 160 de ani de la Unirea Moldovei cu Valahia (Țara Românească). România s-a născut în 1859/62 și a obținut Independența în 1877/78. Între 1914-1919, românii au luptat în Războiul pentru Reîntregirea Neamului. În 1918, românii din afara granițelor s-au unit cu România. În cinstea acestui act, între 1921-1922 a fost construită Catedrala Reîntregirii (sau a Încoronării) de la Alba-Iulia. Pe 15 octombrie 1922 a fost încoronat Regele Ferdinand I Întregitorul de Țară. În 1959, Statul român a celebrat Centenarul Unirii Principatelor Române. Într-o succesiune logică, în 2018 ar fi trebuit să aniversăm Centenarul Reîntregirii și în 2019, 160 de ani de la Unire, politicienii însă au decis altfel/astfel: 2018 - Centenarul Unirii și 2019 – 160 de la ”Mica Unire” sau ”Unirea Mică”. Dacă România s-a format în 1918, nu în 1859, ce facem atunci cu ceilalți 60 de ani de istorie, domnilor politicieni?
Asistăm în ultimii ani la colportarea unor sintagme care aruncă în derizoriu istoria României. Una dintre acestea vizează Unirea Moldovei cu Valahia (Țara Românească), devenită dintr-o dată, „Unirea Mică” sau „Mica Unire”. Nu știm cine a inventat-o, însă mass-media și clasa politică au adoptat-o și dintr-o dată ne-am trezit martorii unei inepții, pe care o auzim și o trăim public la fiecare 24 ianuarie. România s-a născut prin unirea Moldovei cu Valahia, în urma inspiratei alegeri a colonelului Al. Ioan Cuza, ca domnitor pentru ambele țări, numite din 24 ianuarie 1859, Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Abia în 1862, prin desființarea Comisiei Centrale de la Focșani, a celor două Guverne și Adunări de la Iași și București s-a putut vorbi de Principatele Unite ale României. Din acel moment apare România pe harta Europei, iar Carol Pop de Szathmári realizează la 1864, celebra „Hartă a României”. Procesul reîntregirii teritoriilor românești început la București, pe 24 ianuarie 1859 s-a împlinit în 1918 la Alba-Iulia. Acesta s-a făcut cu jertfele din Războiul de Independență și din Războiul de Reîntregire a Neamului. Pacea de la Paris (1919-1920) a validat politic hotărârea românilor care aparțineau altor state de a se uni cu Regatul României. Pentru a marca în plan simbolic acest moment, s-a decis construirea Catedralei Reîntregirii de la Alba-Iulia, unde pe 15 octombrie 1922 Regele Ferdinant I a primit coroana din oțel făcută de Carol I. Avem o înșiruire de evenimente istorice și alta de acte simbolice, din care vedem că în 2018 trebuia să aniversăm Centenarul Reîntregirii și în 2019 să celebrăm 160 de ani de la Unirea Moldovei cu Valahia, nu de la „Unirea Mică”.
Al. Ioan Cuza, Domnitorul Unirii
Dacă în perioada modernă există un principe care poartă numele de Domnitorul Unirii acela este Al.Ioan Cuza. A fost principele care prin persoana sa a simbolizat Unirea între 1859-1862, când de facto existau două principate independente, având în comun doar Armata și pe Cuza. Așa a fost în documentele politice, așa a fost perceput de contemporani și așa a intrat în memoria colectivă. A fost singurul principe ales să domnească, de aceea doar Cuza a primit titlul de Domnitor. În ultimii ani se vehiculeacă în spațiul public tot felul de istorii de alcov, prin care se încearcă discreditarea omului datorită căruia, Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei au ieșit din Evul Mediu și au intrat în modernitate. Nu enumerăm legile fundamentale, pe care le-a inițiat, dar amintim detractorilor că a plecat din țară sărac și sărac a fost înmormântat, iar în urma trenului care i-a adus trupul nesuflețit în țară, țăranii plângeau ca după un sfânt. Aveau și motiv, în 1864 sătul de opoziția marilor proprietari, a desființat Parlamentul să poată aplica reformele așteptate de țărani.
Războiul Reîntregirii
Pentru românii din Regat, Primul Război Mondial a fost Războiul Reîntregirii Neamului. Cine va citi memoriile generalilor Armatei Române va constata că idealul românilor a fost reîntregirea, aducerea la trupul Regatului României a teritoriilor românești care se găseau în afara frontierelor statului român. Românii din teritoriilor românești au luptat din 1914 până în 1919 pentru împlinirea acestui vis, iar declarațiile de unire din martie, noiembrie și decembrie 1918 au desăvârșit Unirea din 1859.
Catedrala Reîntregirii Neamului de la Alba Iulia
După declarațiile unioniste ale Sfatului Țării din Chișinău (26 martie 1918), ale Congresului General din Cernăuți (28 noiembrie 1918) și ale reprezentanților românilor din Transilvania și teritoriile românești din Ungaria întruniți la Marea Adunare Națională Alba-Iulia pe1 decembrie 1918, Regatul României a primit cu bucurie deciziile românilor. Aceste hotărâri au fost recunoscute, nu fără eforturi, de marile puteri, la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) și pentru a marca simbolic acest act politic, s-a decis construirea Catedralei Reîntregirii Neamului de la Alba-Iulia (1921-1922).
Regele Ferdinand Întregitorul
Încoronarea Regelui Ferdinand a fost momentul de glorie al celebrării reîntregirii teritoriilor românești. Cel care a condus Comisia de încoronare a fost inginerul Anghel Saligny, originar din Focșani. La încoronare, nu a fost confecționată o coroană din aur, ci s-a făcut apel la momentul imediat următor Unirii din 1859, Războiul de Independență, Ferdinand I primind coroana de oțel pe care a purtat-o și Carol I. Pe 15 octombrie 1922, la Catedrala Reîntregirii Neamului a fost încoronat Regele Ferdinand I Intregitorul.
Centenarul Unirii, 1859-1959
În 1959, în plină dictatură comunistă, anul cel mai crunt al represaliilor împotriva celor care nu împărtășeau idealurile marxist-leniniste, Statul român a organizat totuși Centenarul Unirii, printr-o paletă largă de manifestări.
Focșani, Orașul Unirii prin excelență
Unirea s-a făcut cu sacrificii mari din partea Moldovei, care a renunțat la capitală în favoarea Bucureștilor, dar nu a primit în schimb, nimic. O soartă și mai tristă au avut-o Focșanii Moldovei și Focșanii Valahiei care, pentru împlinirea idealului unității naționale au acceptat să fie unificate, cu promisiunea primirii sediului unor institiții centrale,dar nu au primit nimic. După ce între 1859 ș 1862, Focșanii au fost localitățile cele mai cunoscute din România datorită funcționării Comisiei Centrale, după unificare, peste Focșani s-a așternut uitarea.
În concluzie, nu există „Unire Mică” și „Unire Mare”, ci oameni mici cu funcții mari, care iau decizii fără să consulte specialiștii și aruncă o țară întreagă în manifestări simbolice care fac din România un stat născut după Primul Război Mondial, ca Cehoslovacia (desființată în 1992) sau Polonia! (Romeo-Valentin MUSCĂ)