Reflecții... reflectate - Rubrica profesorului Vasile Lefter în Ziarul de Vrancea
Eram copil când bunicul meu repeta cu obstinație câteva cuvinte: Vin americanii! Niciodată nu l-am întrebat când vin și de ce vin?
La noi era foamete, era greu, lumea era săracă după război. Și totuși... Bunicul meu la două-trei fraze ne anunța că vin americanii. A venit în schimb comunismul. Au venit sovieticii. Americanii rămâneau un mit.
Iată că în zilele noastre au venit și americani, și germani, și francezi, și englezi.
NATO e la el acasă. A început să le placă sarmalele. Suntem un popor cumsecade. Am desființat armata permanentă ca să facem loc soldaților NATO. Cotizăm cu 2% din PIB, dar dormim liniștiți. Guvernanții noștri sunt de acord cu orice inițiativă NATO. Cumpărăm nave, avioane, rachete, tancuri. Orice! Acum rușii au fost cam neserioși. Aliații credeau că vor veni bombele peste noi. Ghinion! Se întărește flancul estic de ochii lumii. Putin lansează câte o sperietură și își vede de treabă. Nu prea se sinchisește de amenințări. Știe cu cine să facă alianțe. China e un aliat de nădejde. Și militar și economic. Americanii practică tehnica „dai și fugi”. Războaiele pe care le-au purtat pe glob au fost cam păguboase. Statutul de salvatori ai Planetei nu prea li se potrivește.
Ce să-i transmit bunicului meu de pe tărâmul celălalt? Vin americanii sau nu vin?
La granițele României se tot deplasează trupe, cu armament de ultimă oră. Rușii au început să-și retragă sutele de mii de soldați. Ucraina nu va fi atacată prin anunțuri în ziare. Fostul Imperiu Țarist e încă puternic și nu se sperie de vorbe. Șantajul economic nu prea ține. Deci, bunicule, ce le-ai spune acum americanilor dacă i-ai vedea la granițe?
-Păi, voi repeta supărat: „Ce-ai cu noi mă, Pentru ce să dăm cu var?”
Vasile Lefter, membru UZPR
