Reflecții... Reflectate | Reflecție târzie la necaz și bucurie!
Vin sărbătorile. Se aud deja colinde. Pe ici pe colo bate și câte o talangă de plugușor. Totul în ritm de șengueală, adică de blesteme pentru Austria, de fapt pentru cancelarul ei. Unii preferă să țină vocea a doua. După cunoscuta metodă „dai și fugi”. Această sporovăială aparent indignată mă duce spre copilărie. Când cineva mă supăra, îl amenințam că vin cu tata la școală. Corul lătrăilor începe să se audă tot mai în surdină. Președintele este pacifist. Ne asigură că la anul, „când o zbura bostanul”, vom fi rugați să intrăm în Schengen, fiindcă merităm. Pe unii i-a convins și au lăsat-o mai moale. Pe alții îi doare la foale.
Bun popor! Milos și conciliant. Învață pe toți străinii definiția ex-gramaticală a pumnului. Care ca parte de vorbire mută maxilarele din loc în loc și răspunde la întrebarea „Mai vrei unul?”
Vecinul nostru, președintele Ungariei, ne-a declarat prietenie veșnică și dorește să intrăm în Schengen, fiindcă merităm.
Suntem furați dintotdeuna. De la poporul evreu, as în negocieri, nu am învățat nimic. „Una mie, una ție, una mie!” e greu de descifrat.
O ducem din ce în ce mai rău. Muncim din ce în ce mai puțin și mai prost. Peste tot se aude o întrebare care ne va marca pentru mult timp: „Dați și pe cupoane? ”
În această bălăcăreală socială se aud frânturi de colinde neconvingătoare. Colindători săraci mormăie ceva și privesc spre Înalt. Vine Crăciunul, nu? Dorința omului de rând e una minimală: „Să fie pâine pe masă și toți ai casei acasă!”
Românii mei dragi! Nu pierdeți speranța și reamintiți-vă cuvintele dintr-o dramă a lui Alexandru Davila: „Drag poporul meu, Ține datina străbună și credința-n Dumnezeu!”
Crăciun Fericit!
Vasile Lefter, membru UZPR
