Reflecții... Reflectate | Putin și drobul de sare!
Puține popoare au o paremiologie atât de bogată ca a noastră.Orice s-ar întâmpla, românul poate exprima sintetic în ziceri de tot felul.Una din ele este cea cu drobul de sare ,adică despre un posibil pericol care plutește în aer, dar poate fi eliminat ușor.
E ca și cum ai privi un bolovan de pe munte, ce stă să se prăbușească. Așa a devenit și nuclearalui Putin.
Poate după o vodcă de calitate, Putin vrea să se mai amuze puțin și aruncă la intervale egale amenințarea cu folosirea unei arme nucleare strategice. Sunt înclinat să cred că îi place jocul de-a șoarecele și pisica. Are toate motivele să se creadă un țar puternic. Europa și America ne asigură că suntem pregătiți „până în dinți” să ripostăm sinergic la orice amenințare belicoasă. Avem de toate și nu trebuie să ne văicărim analizând la nivel de text elucubrațiile unui om puțin bolnav, care din când în când are chef să se distreze pe seama unei planete întregi. L-au sancționat în fel și chip.În zadar! Putin îșivede de treabă, profitând de slăbiciunile unui adversar de doi bani.Monștrii nu pot fi intimidați. Ei își creează un univers paralel, se bazează pe colaboratori fideli, pe care cu mintea lor bolnavă știu să-i prindă în jocul ielelor, făcându-i să creadă că pot stăpâni lumea.
Nimeni nu s-a gândit la metoda „lasă nebunul să delireze!”
Acest om bolnav de putere trebuie tratat asemenea unei haite de câini, care bat cât bat și după aceea te părăsesc. Moraliștii de peste ocean tremură la gândul că drobul de sare nu va cădea și toată truda lor în fabricarea de arme sofitificate va fi fost în zadar.
Oamenii au măsuri diferite când e vorba de războaie.Dacă ne convine, e bun războiul și ne aruncăm cu arme și bagaje în luptă, exemple sunt Coreea, Vietnam, Afganistan etc.Se dau arme Ucrainei nu din dragoste pentru țara care dispare, ci din interese economice și militare. Ne îmbătăm cu apă rece, trâmbițând spiritul de sacrificiu al soldaților lui Zelenski. Atunci de ce a fost nevoie de o lege marțială? Patriotism cu pistolul la tâmple?
Nimeni nu are interes ca acest război să devină amintire.
Românii ca mereu în istorie s-au grăbit să-și dea cămașa, chiar dacă au pierdut.Ce contează că grâul fermierilor români rămâne în hambare ,iar cel al Ucrainei pleacă la export?
Mi-e milă de tine,ucrainean drag, dar de mine mi se rupe inima!
Haideți să lăsăm drobul de sare și scenariile apocaliptice și să ne vedem de treburile noastre.
Principiul „Primo vivere, deinde philosophari ” nu și-a pierdut valențele și are în substrat ceva simplu: mai întâi ai mei, după aceea ceilalți. Nu mai priviți drobul de sare fără să facem nimic. Dați-l jos de pe sobă și gata!
Vasile Lefter, membru UZPR
