Reflecții... Reflectate | Pârloaga
Călătorind prin lumea largă, am tras cu ochiul și la insulițele de culturi înconjurate de arbuști, vegetație spontană etc.
Risipitori cu pământul dat de Domnul pentru culturi care să asigure hrana oamenilor sunt doar cei care au mai mult decât merită. Devine inexplicabil să lași ani de zile sute și mii de terenuri agricole necultivate. Pârloage!
Pârloaga este un teren arabil necultivat unul sau mai mulți ani. Totul se poate explica: de ce să trudești în soare, când statul are grijă să-ți dea ajutor bănesc fără să depui vreun efort?
Pârloaga ajută la refacerea fertilității solului. Pentru mulți români, pârloagele pe perioade nedeterminate au făcut solul așa de fertil, că nici nu mai are nevoie să fie lucrat. Buruienile se simt așa de bine, încât pot fi considerate ornamentale. Pe această Planetă, milioane de oameni îndură foamea, trăind în locuri în care Creatorul a fost zgârcit cu mediul ambiant. Noi, în schimb, ne permitem să lăsăm zeci de mii de hectare în voia sorții! Populație îmbătrânită la sate? Poate. Guvernanții ce fac în această situație? Distribuie pomeni. Ba le vine ideea să mai ia de la cei care au și să dea celor care n-au sau nu prea au. Este reactualizată haiducia! A făcut cineva un studiu social cu un chestionar axat pe anii de muncă?
E normal să avem grijă de semeni, ca ființe lăsate de Dumnezeu. E însă inechitabil să bagi mâna în buzunarul celui care a trudit din greu zeci de ani.
Ce facem cu pârloagele? Problema se poate rezolva la nivel de comunități locale. Mai întâi, compartimentul agricol al primăriilor, generos prin numărul de salariați cu retribuții bunișoare, să facă o hartă cu evidența pârloagelor. Fericiții proprietari vor fi chemați la o adunare obștească pentru a răspunde la câteva întrebări. Specialiștii pot veni cu propuneri privind culturile puțin costisitoare, care să rentabilizeze pârloagele. Mă gândesc la culturi de rapiță, de scaieți sau de alte plante medicinale care cresc fără prea multă cheltuială. Pentru a primi ceva bănuți, proprietarul de drept al pârloagei poate fi însărcinat cu supravegherea pământului în proprietate. Nu e greu și nici nu poate fi invocat motivul incapacității fizice.
Alții cultivă pe muchii de deal și noi nu folosim nici cernoziomul dat mură în gură?
Pârloaga poate deveni o amintire.Totul depinde doar de noi.
Așteptăm cumva străinii să ne dea doi lei și să le vindem pământul? Atunci, ce definiție vom mai da țării? Am vândut castele, am concesionat terenuri cu zăcăminte. Sufletul de român nu se licitează cumva?
Am speranța că nu peste multă vreme pârloagele vor fi o tristă amintire.
Domnilor guvernanți, aveți grijă de această țară frumoasă! Vă rog să vă coaseți un buzunar și să strângeți averea doar în buzunarul necusut. La marea împărțeală nu faceți ca șmecherii: una mie, una ție, una mie. Opriți-vă la Una mie, una ție!
Profesor Vasile Lefter, membru UZPR.
