Reflecții... Reflectate | Minerii din Valea Jiului s-au trezit fericiți. Se întorc în mine!
Cărbunele lor e foarte bun. E salvator chiar. Cel De Sus a făcut o minune. Peste noapte, minele românești vor prinde iar viață. În Vale se va auzi din nou salutul „Noroc bun!”
Centralele pe cărbune vor trimite iar kilowați în casele românilor.
Poate vom învăța odată lecția „Ascultă, dar gândește și cu propriul cap!” Altfel, poți ajunge de râsul curcilor. Faci zilnic proză, fără să știi!
Globalismul e bun atâta vreme cât nu sunt factori perturbatori. Românul are un mare defect: se grăbește! Din ce motiv?
- Se grăbește, pentru a nu supăra MARELE STĂPÂN.
Se grăbește din obediență. Vrea să se pună bine cu Big Brather.
Se grăbește, fiindcă nu are încredere în propria judecată.
Se grăbește cu gândul că mai marii lumii îl vor mângâia pe creștet.
Se grăbește, dar e gata să treacă în tabăra cealaltă. Îi lipsește instituția riscului. De multe ori sunt invidios pe polonezi, pe cehi, pe unguri. Ei au curajul să pună întrebări, să stabilească reguli.
Am oprit exploatarea gazului din Marea Neagră, am renunțat la combinate esențiale etc. Nu vrem să omorîm Planeta. Îi lăsăm pe alții.
Dacă cineva din „boșii” Planetei ne va cere să respirăm cu grijă, o vom face? Normal. Pe vremuri, râdeam când circulau pamflete pe tema ordinelor date de Marele Alb. O secvență suna cam așa la vremea „plugușorului”:
„Aho, aho, Ascultă-mă, stăpâne Aden,
C-am venit și-acum un an
Să cer bani, să cer dolari.
Bani mi-ați dat, nimic de spus,
Precum știți însă s-au dus.
Acum la-nceput de an
Zău vă rog să-mi dați un ban.
Și-apoi stați și fiți pe pace,
Tot ce ordonați se face!”
S-au mai schmbat vremurile. Când cineva crede că poate hotărî în numele nostru,îl vom primi cu demnitate, întrebîndu-l:
„Ce-ai cu noi, mă,
Pentru ce să dăm cu var?”
Să nu uite că la noi, „când se ia câte-o măsură, lumea-njură... fără noimă, pe agentul sanitar...” spune G. Topîrceanu.
Noroc bun, ortaci!
Vasile Lefter, membru UZPR