Reflecții... Reflectate | Acești îngeri triști!
Vă era dor de acest enunț caracterizant? De data aceasta nu ne vom referi la personajele lui Theodor Mazilu. După o lungă așteptare, mi-a ros gândurile acest generic de teatru coborât într-o sală de așteptare a Unității de Primiri Urgențe (UPU) de la Spitalul Județean „Sfântul Pantelimon” Focșani, județul Vrancea.
Era încă lumină când am intrat în sala de așteptare a Unității de Primiri Urgențe (UPU) de la Spitalul Județean „Sfântul Pantelimon” Focșani, județul Vrancea. Ambulanțele veneau din toate direcțiile: Panciu, Vidra, Odobești, Gugești,Țifești, etc.
Bolnavii puteu fi triați după gravitatea problemei medicale: dureri abdominale, dureri la nivelul pieptului, crize de epilepsie, mușcături de pisică, crize de isterie și câte și mai câte. Unii au mâncat prea mult, alții au uitat numărul paharelor, unii se pare că au venit așa în vizită. Din când în când, pe măsură ce se lasă întunericul, apar insulițe de scandal. Țipă femeile, țipă și bărbații, țipă lucrătorii de la UPU, țipă și unii bolnavi închipuiți. Sunt și cetățeni care cred că sala de așteptare a Unității de Primiri Urgențe (UPU) de la Spitalul Județean „Sfântul Pantelimon” Focșani e un fel de adăpost pentru oamenii străzii. Poliția chemată să facă ordine se dovedește fără vlagă, fără soluții.
Timpul trece greu. Aerul devine irespirabil. Horcăituri, vaiete, plâns și alergare, că de! „Moare omul!” Dacă închizi ochii, poți crede că te afli în preajma unui loc în care oameni de diferite vâste se pregătesc pentru marea călătorie. Revenirea la realitate este punctată de vocea autoritară a vreunui asistent care vrea să se știe cine e șef la UPU! După scurte altercații între jandarmul de serviciu și vreun aparținător, se reinstalează acalmia, proporțional cu desimea întunericului.
De la ghereta de comandă se mai anunță din când în când numele fericitului, vorba vine!, care intră în verificări. Tăcerea revine și flmul documentar rulează din nou. Se aleargă dintr-o sală în alta, se completează documente, se aud telefoane la 112... Doctorii de gardă palizi și obosiți consultă, se fac analize, se fac radiografii în miez de noapte. Paturi puține, pacienți mulți. Femei și bărbați laolaltă despărțiți de o foaie de celofan. Miros de urină și sudoare. Ca pe front!
Medici și asistenți, brancardieri și surori medicale trec peste sărăcia locului de muncă și înghesuiți la o masă de spital sărac scriu rețete, bucuroși că s-a mai eliberat un pat.
E ora 3:00 dimineața. La UPU nimeni nu doarme. Cei care vor fi tură liberă se vor bucura împreună cu familia. Ceilalți vor fi liberi de Revelion abia la anul.
Acești îngeri triști merită mulțumiri din partea miilor de pacienți cărora le-au fost sprijin în momente de cumpănă. Cei care au greșit față de bolnavi trebuie iertați și ei. E Anul Nou, nu?
La mulți ani tuturor și nu uitați că ziariștii nu vă sunt dușmani, ci prieteni care încearcă să alunge urâtul din viață.
La mulți ani, dragi români! Să aveți un an cu liniște și sănătate, că-i mai bună decât toate!
Vasile Lefter, membru USPR
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
