Reflecții... la-nceput de an școlar
„De la Preot, Doctor și Dascăl,se așteaptă mai mult decât de la un funcționar!”-Vorbă populară...
Zilele acestea se așteaptă deschiderea anului școlar cu mari emoții din partea celor care au legătură cu ȘCOALA: familia, școala, comunitatea.
Cum comunicarea fără acoperire a luat forme de masă și sensuri apocaliptice, iar butada ,,Dumnezeu i-a dat omului cuvântul ca să-și ascundă gândul” devine tot mai adevărată, comunicarea esopică (fabula, epigrama) devin adevărate platoșe de apărare contra prietenilor, cunoscuților, necunoscuților, ca să nu mai vorbim de păpușari și de cei care dețin puterea, fie ea chiar și vremelnică!
Cred că cea mai bună ,,protecție”, dar și meteahnă, în asemenea situații, rămâne indiferența, iar când nu poți fi indiferent, când îți dai seama unde duce indiferența, cât de dăunătoare și chiar periculoasă este în timp, atunci, dacă ai talent, încerci fabula sau mai nou..., înjurătura.
O altă meteahnă ,,ucigătoare”, a societății și școlii românești actuale, soră cu indiferența sau cea care a generat indiferența este lipsa de solidaritate dintre dascăli și dintre dascăli și familie. Acest lucru se vede cu ochiul liber prin lipsa unei prese pedagogice naționale și locale, lipsa comunicării cu familia, ba chiar antagonizarea celor două entități, lipsa unui sindicat profesional autentic al dăscălimii, sindicatele devenind niște oficine, care se mișcă după cum bate vântul politicii: unii au devenit lideri politici marcanți, alții se mulțumesc cu micile învârteli. Fără să fim pătimași, vă îndemnăm să urmăriți veniturile liderilor naționali și ce plusvaloare aduc în educație. Asta și pentru faptul că în privința protestului de început de an școlar, unii dascăli roagă părinții să nu-și trimită copiii la școală/grădiniță sau să vină la protest cu ei. Asta îmi aduce aminte de o replică a lui Moromete, când a venit cu plata fonciirii: ,,-De unde să plătesc dacă n-am?!” De unde să dea statul dacă n-are?!
Pentru cei care nu au vocația fabulei și obrăznicia înjurăturii, cred că cel mai eficient procedeu de îndreptare este comparația prezentului cu trecutul nostru sau cu de pe alte meleaguri.
Am ales pentru a îndemna la reflecții colegii și părinții (mediul politic nu are timp de asemenea finețuri) două exemple la care ar trebui să medităm foarte serios, noi toți, dar și cei responsabili pentru destinele școlii:
a). Revista Frământări didactice, tribună de luptă spirituală și profesională, Organul Asociației Învățătorilor din Județul Putna (Anul XII, nr. 8, octombrie 1936), din care vom prezenta doar structura publicației și cuprinsul: educație – învățământ (La deschiderea noului an școlar de dr. C. Angelescu, ministrul educației naționale; Ora de lectură de prof. Vasile Băncilă, Galați; Conștientul și inconștientul de Petre Mironescu-Mera; Toamna și muzeele școlare de Petre Iov; Naționalism constructiv de Petre V. Dănilă); idei – sugestii – comentarii (Pe marginea programei analitice de Mera); note (Pe agenda unui dascăl de Igonotus; Pe aceleași locuri de Teodor Băilescu); literatură (Ursulescu-ȘECSPIR de Gheorghe Patriciu; Tristețe de N. Costescu; Ciobănașul de N. D. Marin); cronica cooperatistă (Cred în cooperație de prof. Victor Slăvescu; Capitalism și cooperație de Ion Clopoțel; Revista revistelor de Mera; Reviste la schimb.
La finalul revistei ne surprind două rubrici:
1) Un necrolog dedicat lui Ștefan Graur: ,,Fostul președinte al Comitetului școlar județian s-a stins în ziua de 21 oct. c., în urma unei scurte suferințe (...) Dăscălimea putneană, indiferent de credințele politice, aduce un pios omagiu aceluia care a fost de un real sprijin intereselor școlii”.
2). Rubrica Profesionale – De la Inspectoratul școlar – surprinde prin pragmatismul școlii românești cu aproape un secol în urmă: ● Rezervați cel puțin 20 de minute în fiecare dimineață, înainte de începerea cursurilor, pentru rugăciune, higienă și exerciții de înviorare; ● Cercetați noua programă analitică. O găsiți publicată în Monitorul oficial nr. 109 din 13 mai, partea I. Adaptați orariile atât la cursul elementar, cât și complementar; ● Sporiți numărul orelor practice. ● Nucile pe care le adunați pentru pepinieră, semănați-le în ghivece și nu direct afară, ca să nu înghețe.
b). Cu diferite ocazii, fie publice, fie particulare, am afirmat că școala românească a supraviețuit datorită eroismului slujitorilor ei, inspirat de constatările revizorului școlar Mihai Eminescu și de amintirile lui Ioan Ciocârlan (1874-1941), din primul an de învățământ (1895) de la școala din Tulnici, Județul Vrancea.
Școala se afla în localul unei cârciumi dezafectate, care avea la subsol un coteț de porci, al cărui miros venea printre scândurile putrezite, în sala de clasă și în cancelarie. ,,... în cuprinsul încăperii unde se adunau copiii sub privegherea Domnului (...) se înșirau scânduri scorojite, ce se sprijineau pe grinzi afumate și toate la curmeziș, pe o coardă mai voinică ce nu îngăduia acelei însăilături de lemnărie să cadă în capul poporului neastâmpărat de copii. Iar pe jos în pomosteala bine bătătorită și fățuită cu lut galben, fuseseră bătuți câțiva țăruși, iar peste ei, așezate scânduri de-a lungul, de la un perete până la altul. Cele mai joase erau folosite ca lăviți de șezut, în timp ce pe altele mai înalte, din față, așezau școlarii cărțile și tăblițele, când le aveau. (...) În față, undeva, într-un locușor, era așezată o măsuță de brad cu scaunul ei, ca să fie Domnului, loc de catedră.[1]”
Pentru faptul că se apropiau alegerile parlamentare (Senat și Cameră), iar tânărul învățător s-a simțit îndatorat să lumineze sătenii asupra chipului cum ,,să-și îndeplinească chemarea cetățenească de alege pe cei doi deputați la Colegiul țărănesc, poreclit și colegiul minciună”. Aceste discuții au ajuns la urechile mai marilor de la Focșani și ,,Cuconu Nicu” [N. Săveanu], dictatorul din Focșani, a trimis o trupă de șoc ,,cu porunca să mă ducă de-acolo unde-a dus surdul roata”.
S-a ivit produs atunci o discuție datorită condițiilor primitive în care funcționa școala cu un deznodământ ca în ,,Capra cu trei iezi”: ,,Domnul revizor, neînduplecându-se să creadă spusele mele, mai ales că subprefectul și primarul din preajmă nu continuau să mă învinovățească, a început să bată puternic din picior, din ce în ce mai mânios, amenințând și cu graiul și cu pumnul. Subprefectul și primarul începuseră la fel să se agite și să mă amenințe. Și într-un moment dat, când credeam că nu voi scăpa nescărmănat de cele trei mărimi, grinzile dușumelei pârâiră, scândurile se lăsară în jos fărâmându-se și într-o clipă, eu care stăteam cel mai aproape de ușă, ca să pot scăpa la nevoie cu fuga în mijlocul copiilor, nu-mi mai văzui dușmanii, grinzile putrede ne mai putând ține mărimile furioase, îi trimise dedesubt între surlele porcilor și colții câinilor cari tot mai mușluiau în mocirlă după merinde... S-au auzit de jos din pivniță, țipete, lătrături, guițări, iar din clasă și pe-afară chiuituri și râsete de copii năstrușnici și neștiutori de cele întâmplate...După un an, ,,Cuconu Nicu” și cu revizorul dumisale, spre bucuria mea, m-au mutat, la cerere și după dorință, în alt sat de câmp”[2].
*
După ce am văzut trei perspective privind starea școlii, la 130 de ani, 90 de ani și prezent, se impune, cu necesitate, să înțelegem și să reflectăm serios asupra a ceea ce avem de făcut în prezent și în viitor.
1). Oricât de răuvoitor ar fi cineva, nimeni nu poate afirma că școala românească nu a progresat în ultima sută de ani, în ultimii 35 de ani. Că mai sunt încă multe de făcut – ,,Încetul cu încetul se face oțetul” – și asta este foarte adevărat.
2). Dăscălia, preoția și medicina sunt mai mult decât niște profesii, acestea sunt vocații, meniri sunt legăminte pe care adevărații practicanți le fac cu ei înșiși, cu lumea în care trăiesc, cu divinitatea chiar. De-a lungul istoriei noastre moderne, mari personalități reprezentative, mă opresc doar la Simion Mehedinți și Spiru Haret, și-au exprimat nemulțumirea față de imixtiunea politicului în educație (Politica a intrat în școală cu toate bagajele! – Spiru Haret), iar meteahna aceasta se manifestă și astăzi. De câte ori se schimbă partidul de la putere, se schimbă și directorii sau inspectorii și măcar de-ar avea un bagaj de realizări profesionale în spate. Stimați oameni politici lăsați dascălii să-și aleagă liderii, ca să aveți libertatea să-i criticați. Altfel, nerealizările lor vă ,,cocoșează” și pe voi.
3). Într-o țară în care aranjorii, hoții, trădătorii, marii tunari sunt denumiți ,,băieții deștepți”, ce șanse are educația/ școala să fie luate în seamă. Într-o țară în care se amestecă valorile cu incompetența; în care un liceu nu are niciun bacalaureat, în care suntem ultimii la Testele Pisa și nu cade niciun ,,cap” pe scara ierarhică, pornind de la diriginte, profesor de specialitate, director, inspector, inspector general din minister sau din partidul care i-a cauționat, sau din sindicat, ce șanse are valoarea să iese la iveală.
4). Cum să iese la iveală valoarea când comunitatea nu cunoaște performanțele școlii și nici nonvalorile locale.
5). Cum să mai ai curajul să-ți declari apetența pentru carte, când lectura, motorul învățăturii, nu are rubrică în catalog, iar un înalt om politic îți spune: ,,La ce folosește cartea când nimeni nu mai citește”, când suntem primii din Europa la numărul de ,,analfabeți funcționali”.
Și totuși în această atmosferă neguroasă privind starea școlii românești, am aflat astăzi dintr-o statistică națională că Județul Vrancea se află între județele care vor deschide anul școlar ,,normal”.
Prin această bucurie, nu vreau să se înțeleagă că aș fi împotriva protestului inițiat de colegi, ci vreau să spun că lucrul acesta ar trebui făcut după negocieri intense și adevărate prin care factorii interesați: școala, familia, comunitatea, instituțiile de educație și cultură, statul și mediul politic – ELEVUL, principalul beneficiar –, și-au delimitat corect competențele, obligațiile și atribuțiile în domeniul politicilor publice educaționale, inclusiv problemele de management de sistem.
Până atunci, urăm sănătate tuturor celor interesați în mod real de educație, iar elevilor și preșcolarilor succes și depline satisfacții la ÎNCEPUT DE AN ȘCOLAR!
Costică NEAGU
[1] Ioan Ciocârlan – Scrieri alese, Ed. Terra, Focșani, 2004, p. 288;
[2] Ioan Ciocârlan, op. cit., p. 299;
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
