Referendumul pentru revizuirea Constituției, brațul lung al Bisericii în funcționarea statului
Menționarea în Constituție a faptului că familia este formată dintre un bărbat și o femeie, nu vine în urma unui pericol imediat, nu în urma unei crize la nivelul societății, a unui dezastru privind familia. Nu s-a întâmplat nimic, în afara faptului că au apărut niște oameni care au spus ”ce ar fi ... dacă s-ar întâmpla să...”. Este ca și cum am discuta acum ca șoferii mașinilor zburătoare care, probabil, vor fi în câteva decenii, să poarte parașute, în cazul în care se vor prăbuși. În schimb, acum avem niște drumuri dezastruoase și suntem pe primul loc în Europa la accidente. E o discuție despre prioritate. Și atunci cum a ajuns o problemă care nu ne afectează, cel puțin la momentul actual, să acapareze agenda publică?
Cum de nu au avut parte de o atenție și o mobilizare alte chestiuni care chiar pun acum în pericol viitorul nostru, cum ar fi prezența penalilor în funcții publice, corupția generalizată, introducerea votului electronic în alegeri? Uitați-vă la USR cât de greu a reușit să strângă semnăturile pentru campania ”Fără penali”. Pentru a găsi o explicație la cum a reușit o problema marginală a societății noastre să ajungă în prim plan ar trebui să ne uităm la organizatori. Coaliția pentru Familie nu a fost singură, a avut sprijinul necondiționat al Bisericii. De fapt, se poate spune că acest referendum este al Bisericii, o demonstrație de forță a acesteia, la care PSD și PNL s-au alipit imediat pentru a aduna capital de imagine. Milioanele de semnături pentru referendum s-au strâns cu sprijinul preoților. Când se terminau slujbele în bisericii, credincioșilor, cei mai mulți persoane în vârstă, li se spunea că sunt așteptați să semneze listele pentru referendum, că nu sunt de acord cu homosexualii. Pe la sate, preoții și dascălii, alți oameni care contează în parohii, au mers din casă în casă și au strâns semnături. Explicația simplă a fost că semnează ”că nu sunt de acord cu homosexualii”. Preoții și ajutoarele lor au fost zecile de mii de voluntari la care face referire Coaliția pentru Familie. De fapt, Biserica a făcut posibil acest referendum. O demonstrație de forță a acesteia a fost introducerea orei de religie în școli. Acum este referendumul pentru redefinirea familiei. Prin ce a făcut până acum, Biserica a demonstrat că dacă vrea poate avea cel mai puternic partid din țară. Biserica are însă o agendă proprie, care de multe ori nu prea se potrivește cu nevoile oamenilor. Nu cred că a văzut cineva vreun preot strângând semnături pentru ca penalii să nu ajungă în funcții publice, de parcă pentru Biserică nu ar conta calitatea celor care ne conduc, ci grija ca nu cumva să aibă o altă orientare sexuală. În acest timp, când România se pierde în dezbateri despre referendum, sub conducerea unui penal, țara noastră ar putea renunța pe nimic la zăcăminte de gaze de zeci miliarde de euro, milioane de români trăiesc în străinătate, Institutul Național de Statistică ne spune că oameni au început să plece din țară de scârba pe care le-o insuflă conducerea țării. Iar lista problemelor poate continua. O caracterizare tradițională a situației este ”țara arde, iar baba se piaptănă”. Indiferent de rezultatul referendumului, acesta și-a produs efectele, iar acestea sunt altele decât cele pe care ni le flutură inițiatorii acestuia: referendumul ne-a arătat că în țara noastră, așa cum este acum și așa cum ne-o pregătesc cei care ne conduc, inclusiv Biserica, copiii noștri nu au viitor.
