Războiul cu pandemia – de băgat la cap
Zilele trecute prezentam câteva reflecții privitoare la ,,războiul tuturor și al fiecăruia” cu care se confruntă umanitatea în zilele acestea, după 75 de ani de pace a lumii. Mai spuneam că societatea românească se ferește, ca de satana, să pronunțe cuvântul război, lucru pe care l-a făcut cu toată responsabilitatea și tăria, Președintele Franței, Emmanuel Macron, iar după el toate statele lumii au dat semnalul de alarmă.
Fiecare confruntare are necunoscutele sale. Pentru noi, lupta cu un inamic nevăzut și necunoscut este total inegală și asta pentru că am uitat prețul suferinței, al muncii, solidarității și al științei, precum și pericolul neștiinței.
Oricât am fi de amenințați, nu ne dezbărăm de metehnele noastre mai vechi sau mai noi – războiul român-român:fiecare crede cu tărie, în dreptatea sa, fiecare crede doar în durerea sa, fiecare crede în știința sa, fără să-l asculte pe semenul său.
Nesupunerea la regulile emise de ,,starea de urgență”: fuga din... izolare, din carantină, jignirea medicilor, organizarea unor evenimente familiale cu sfidarea tuturor regulilor stării de urgență, echivalează cu o trădare - ,,lez națiune” -, care înseamnă ,,curtea marțială”; înseamnă forme originale de luptă în războiul român-român.
Și pentru că mă consider un voluntar (fără simbrie) în războiul cu dușmanul necunoscut, vreau să contribui și eu la această luptă, ca un soldat care ,,stă ascuns”, aducând în atenția concetățenilor un exemplu din lupta și solidaritatea moșilor și strămoșilor noștri, spiritul lor de sacrificiu în folosul semenilor, în situații similare:
,,...Vasile Țiroiu, născut pe la 1795, avea gospodăria lui în sat pe zisa ,,Ulița strâmtă...”. I se spunea Vasile Șetraru(Titlu dat boierului care avea în grijă corturile și tunurile domnești), căci un număr de ani fusese în slujba Șetrăriei din această regiune. A murit pe la 1870 de holeră. Molima era în toi, iar oamenii înfricoșați se izolau în casele lor, de teama contaminării.
Într-o zi, el constată simptomele acestei grozave boli și, ca să nu-i molipsească pe ai lui, fugi de acasă, fără să spună nimănui și se izolă în crămușoara viei lui de la ,,Făină-Rea” (Jariște).
Acolo muri, singur și neștiut de nimeni. Peste o săptămână l-au găsit oamenii, întins pe o laviță. Pe o poliță alăturată era restul unui muc de lumânare care arsese până la capăt”. (Vasile Țiroiu – Amintiri, vol. I, Ed. Muzicală, 2016, p. 11), iată un exemplu de responsabilitate și de dragoste creștină!!
Luați aminte, concetățeni, că nimeni nu-i mai presus de boală, iar în fața nenorocirii, toți suntem egali oricâtă putere și bogăție am avea.
Singurul front care poate ține piept nenorocirii – coasei –este format din știință și solidaritate.
Fiecare din noi trebuie să devină un ,,soldat necunoscut” care să lupte împotriva dușmanului nevăzut și deocamdată neștiut, cu armele pe care le are la îndemână.
Despre și cu importatorii virusului va trebuisă discutăm după ce taifunul va fi trecut și rănile se vor mai fi cicatrizat, pentru că la regulile globalizării economice, va trebui să adăugăm și legi, la fel de draconice, ale conviețuirii și stării de sănătate a fiecărui membru al comunității mondiale.
Costică NEAGU