Opinii

Povestea Lilianei | A ajuns să învețe la un liceu din Focșani, după ce părinții săi au participat la revolta din 15 noiembrie 1987 de la Brașov

Doina Mustățea
17 nov 2019 4261 vizualizări

Eram în 87, eleva unuia din liceele din Focșani. Spre sfârșitul primului trimestru a venit în clasa mea o elevă nouă. Eram în clasa a noua. Liliana se numea și era puțin altfel decât noi, ceilalți. Eu așa o vedeam.

Tăcută destul de des, retrasă uneori și zilnic sărăcăcios îmbracată, cu o uniformă uzată cam peste limită. Tăcerea nu ii pornea de la faptul că era timidă, nici pe departe, ci părea că ascunde ceva și nu reușeam să înteleg ce. De fel era vorbăreață însă vorbea despre orice până era întrebată de familia ei. Atunci lua poziția mutului și se retrăgea în tăcere așa cum un melc se retrage în conchilia lui cand îl atingi. Îi plăcea să cânte deși nu avea voce deloc. Îi placeau filmele indiene și mereu o auzeam spunând că ar da orice să vadă unul. Era mereu înfometată, nu refuza niciodată nimic dacă i se oferea ceva de mâncare. Nu era o fată frumoasă însă avea o simpatie aparte, un râs zgomotos și gropițe în obraji, părul de un negru lucios foarte des și chiar dacă era tuns scurt îi statea mereu vâlvoi și răvășit în toate direcțiile.

Nu era bună la învătătura deși avea capacitatea de a asimila informațiile destul de repede. Uneori o găseam în pauzele dintre ore tulburată și cu ochii în lacrimi. Nu vorbea niciodată despre motivele lacrimilor ei. Uneori se făceau ședințe cu părinții iar ai ei nu veneau niciodată și nici nu ii cerea cineva din conducerea școlii socoteală în timp ce pe ceilalalți îi cam luau la întrebări dacă parinții lipseau la mai multe ședințe.

Într-o zi directorul școlii care era și profesorul nostru de limba româna i-a spus ca la sfârșitul orei să îl urmeze în cancelarie. Toată ora a stat abătută-n bancă, mai să plângă și cu bărbia lipită de piept. Era speriată. Nu făcuse nimic rău, m-am gândit eu, și nu avea motive să îi fie frică.S-a întors din cancelarie cu fața toată un zâmbet și senină la chip cum nu o mai văzusem până atunci.

În acea zi am plecat împreună de la școală și ne-am oprit în parc pe o bancă în fața Casei de Cultură. Priveam amândoua copiii care se jucau și toți trecătorii de pe aleile din fata noastră. A început să îmi povestească în șoaptă despre ea și familia ei. Era din Brașov. Știam asta, ne spusese tuturor în clasă în prima zi când a venit. Mai avea o soră de aproximativ 1 an și familia ei rămăsese în Brașov în timp ce ea fusese transferată în Focșani la liceu.

A început să plangă. Nu înțelegeam nimic. Privea cerul și lacrimile îi alunecau repezi pe obraji. Înainte să fie transferată la Focșani parinții ei fuseseră arestați și ținuți câteva nopți departe de ea și de surioara ei. Cu vocea aproape auzită mi-a povestit că Brașovul fusese sub asediul unei revolte și că muncitorii uzinei de tractoare au ieșit în stradă să ceară mai multă mâncare, mai multă libertate, salarii mai mari, apă caldă, căldură. Părinții ei au fost printre cei care au ieșit în stradă și au fost bătuți și arestați. Într-un târziu s-au întors acasă plini de vânătăi și umflați din cauza loviturilor. Erau controlați și persecutați des. Erau amenințați că le vor fi luați copiii și nu îi vor mai vedea niciodată.

Așa ea a ajuns la noi la liceu și în grija unei mătuși. Parinții au reusit să îi facă transferul la Focșani, la sora mamei ei care nu reușea să o îngrijească suficient pentru că avea și ea copiii ei și nu putea să le acopere strictul necesar la toți. Am întrebat-o daca este speriată și dacă de asta plânge des. Era speriată și cel mai tare o durea dorul. Dorul de surioara ei și de parinți. Dorul de apartamentul unde se născuse și crescuse, dorul de toți cei pe care-i cunoștea în Brașov. Mi-a spus:”as da orice să îmi țin doar puțin surioara în brațe și să mă joc cu ea”.

Când directorul i-a spus să îl urmeze în cancelarie, după ora de limba română, îi dăduse vești de la părinții ei. De aceea se întorsese fericită. La telefon vorbea cu ei foarte rar pentru că telefonul era ascultat și orice cuvânt putea fi interpretat în defavoarea lor.

Ori de câte ori întalnesc un nostalgic a acelor vremuri îmi vine mereu să îi povestesc despre Liliana și familia ei și să întreb:”dacă tu ai dus-o atât de bine nu ai avut ocazia să cunoști un copil ca Liliana?” Ca ea au fost mulți copii și multe familii au fost separate, părinți despărțiți de copiii lor. Vineri 15 noie,brie 2019 s-au împlinit 32 de ani de la acea revoltă și mi-am amintit de ea. După ce am termiat clasa a X-a a dispărut din Focsani așa cum a apărut: pe neprevăzute. Mi-ar plăcea să o revăd și să îmi povestească ce a făcut după aceea și cum a reacționat familia ei în 89 când România a fost eliberată de călaii ei.

Doina Mustatea

Doina (Chelaru) Mustățea este o vrânceancă de la Milcovul, plecată de mulţi ani prin străini, dar care nu şi-a uitat rădăcinile şi se implică adesea în acţiuni caritabile în beneficiul celor aflaţi în nevoi de acasă. Pentru că ne-a povestit cu drag despre vrâncenii pozitivi de la Roma, ziarul nostru i-a propus să scrie chiar ea despre ei în încercarea de a le oferi celor plecaţi posibilitatea de a-şi face auzită vocea.

Eşti plecat şi tu prin străini şi ai ceva de spus celor de acasă? Ziarul nostru îţi stă la dispoziţie şi aduce mesajul tău sub ochii a mii şi mii de cititori. Trimite şi tu o veste bună acasă prin intermediul Ziarului de Vrancea!

Vizionați și:VIDEO | Documentar realizat de Lucia Hossu Longin din seria  „Memorialul Durerii”, dedicat revoltei de la Brașov din 15 noiembrie 1987

Citiți și:Citiți și:15 noiembrie 1987, o zi de toamnă cândva. Revolta anticomunistă de la Brașov

Brașov, 15 noiembrie 1987-Foto:memorialsighet.ro

15 noiembrie 1987 – Zi de vot

Muncitorii de la „Steagul roşu” îşi continuă protestul început cu o zi înainte. În 14 noiembrie muncitorii  îşi primesc salariile  mult micşorate fără nici o explicaţiedin partea conducerii. Cei care intră în schimbul trei refuză să înceapă lucrul. În dimineta de 15 noiembrie celor din schimbul trei alăturându-li-se şi cei veniţi în schimbul unu. Ei cer conducerii întreprinderii explicaţii în legătură cu salariile.

Orele 10 – muncitorii se adună în faţa Palatului Administrativ, unde se afla conducerea întreprinderii, strigând „Hoţii, hoţii!”

400 de oameni pornesc spre sediul Prefecturii oraşului. După ieşirea din incinta fabricii, muncitorilor li se alătură şi alţi braşoveni.

Traseul urmat este str. Poienelor, Calea Bucureşti, Bulevardul Lenin, oprindu-se în faţa Comitetului Judeţean de Partid. Numărul manifestanţilor ajunsese deja la câteva mii. Se scandează: „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină!”, „Vrem căldură!”, „Vrem banii înapoi!”. Cineva din mulţime dă tonul la „Deşteaptă-te române!”. Se strigă; „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”

Dialogul cu primarul nu dă nici un rezultat, iar oamenii revoltaţi pătrund în sediul clădirii Comitetului judeţean. Tabloul lui Ceauşescu aterizează în faţa scărilor clădirii şi, împreună cu steagul roşu al PCR, arde în câteva clipe.

Sosesc trupele din detaşamentul anti-terorist al trupelor speciale ale Securităţii. Soldaţii ocupă poziţiile de tragere. Mulţimea se retrage din faţa înaintării soldaţilor.

La întreprinderea „Steagul Roşu” se organizează între timp o adunare la care sunt convocaţi toţi muncitorii rămaşi. În stilul tipic al şedinţelor comuniste, participanţii la manifestaţie sunt catalogaţi „huligani” cu „intenţii criminale”. Se cere „pedeapsa maximă” pentru acest „grup criminal”, „inclusiv  pedeapsa capitală”.

Încep primele arestări.

16-25 noiembrie 1987 – Continuă arestările. Peste 193 de persoane vor fi cercetate în legătură cu manifestaţia din 15 noiembrie. Anchetele se desfăşoară la Braşov şi apoi la Bucureşti.

22 noiembrie 1987 – un grup de 3 studenţi de la Facultatea de Silvicultură din Braşov – Cătălin Bia, Lucian Silaghi, Horea Şerban – protestează contra arestării muncitorilor de la „Steagu Roşu.” Sunt imediat arestaţi şi anchetaţi. Sunt exmatriculaţi din facultate şi trimişi în oraşele natale unde sunt angajaţi ca muncitori necalificaţi. Vor fi reînmatriculaţi în septembrie 1989.

30 noiembrie 1987 – Se termină urmărirea penală a participanţilor la mişcarea din 15 noiembrie. 61 de persoane sunt trimise în judecată pentru „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice”.

1 decembrie – Adunarea generală a oamenilor muncii condusă de Constantin Dăscălescu şi transmisă în direct la Bucureşti. Desfiinţarea centralei şi contopirea ei.

2 decembrie – Dosarul nr. 2926/1987 cuprinzând rechizitoriul Procurorului General, prin care 62 de participanţi la demonstraţie erau trimişi în judecată pentru „ultraj contra bunelor moravuri” şi „tulburarea ordinii publice”. Procesul a fost organizat de Maria Bobu, adjunct al ministrului Justiţiei, de Procurorul General şi preşedintele Tribunalului Suprem. Tudor Postelnicu a convocat completul de judecată la sediul Securităţii Braşov şi i-a indicat verdictul ce trebuia să fie pronunţat

3 decembrie 1987 – Sentinţa penală nr. 2823 – cei 61 de inculpaţi primesc condamnări între 6 luni şi 3 ani închisoare, pedepsele urmând a fi executate prin muncă corecţională. Pedepsele au însumat 91 de ani şi jumătate. Doi dintre inculpaţi au mai primit încă 1 an de închisoare pentru încercarea de fugă în Iugoslavia, 26 au fost condamnaţi la executarea prin muncă corecţională. Ceilalţi au fost condamnaţi la 2 ani cu suspendare, însă şi ei au fost transferaţi fiecare la alt loc de muncă în oraşe cât mai îndepărtate, la Topliţa, Paşcani, Huşi, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Câmpu Lung, Craiova, Botoşani, Vaslui, Focşani, Moreni, Suceava, Bacău, Târgu Neamţ, Galaţi, Zalău, Brăila, rădăuţi, Medgidia, Tulcea, Dorohoi, Târgovişte. . Pedepsele voiau să arate umanismul, clemenţa şi bunăvoinţa dictatorului. Abia după 1989 cei condamnaţi s-au putut întoarce acasă.

Mişcarea de la Braşov a prefigurat începutul sfârşitului.

 

15 decembrie 1987 – un grup de studenţi de la Facultatea de Mecanică din Braşov decorează sălile clădirii Universităţii cu înscrisuri anticomuniste. Sunt exmatriculaţi.

 

10 ianuarie 1990 – Judecătorii de la Judecătoria şi Tribunalul Judeţean Braşov cer Ministrului Justiţie un recurs extraordinar

Sentinţa penală nr. 2823 a Judecătoriei Braşov

Dată în şedinţa publică din 3 decembrie 1987, de la Clubul Întreprinderii de Autocamioane Braşov,

pe rol fiind judecată cauza penală privind pe inculpaţii Geneti Aurică ş.a. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută în art. 321, alineatul 2 Cod Penal:

3 ani închisoare:

Geneti Aurică (n. 1963), muncitor necalificat, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Mutihac Florin (n. 1963) turnător – formator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Duduc Gheorghe (n. 1932), lăcătuş – mecanic, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Sommerauer Werner (n. 1935), instalator sanitar la Liceul Sanitar Braşov

2 ani şi 6 luni închisoare:

Ştefănoiu Ioan (n. 1960) lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Gyerko Gheorghe (n. 1961), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Broască Dumitru (n. 1957), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Sbârn Costică (n. 1958), curăţător-sablor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Bordei Neculai (n. 1931), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Zavela Cristian (n. 1965). Sculer, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Toma Lucia Tudor (n. 1968), sculer-matriţer, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Mocanu Ovidiu (n. 1969), Strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Cojocea Nicuşor (n. 1962), curăţător-sablor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Grădianru Ioan (n. 1955), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Dascălu Petrică (n. 1956), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Brumă Ioan (n. 1960), strungar rectificator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

2 ani închisoare:

Farkas Iosif (n. 1958), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Mureşan Vasile (n. 1962), frezor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Nicuţari Pavel (n. 1956), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Anghel Daniel (n. 1959), rectificator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Anghel Vasile (n. 1958), frezor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

State Constantin (n. 1962), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Duduc Radu (n. 1968), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Gergely Andraş (n. 1969), muncitor necalificat, Trustul de Contrucţii Braşov

Ricu Marian (n. 1936), forjor, Întreprinderea de Unelte şi Scule Braşov

Cocan Constantin (n. 1940), controlor Poartă, Întreprinderea de Panificaţie Braşov

Manu Gavrilă (n. 1964), electrician, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Tulai Florin (n. 1964), sculer-matriţer, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Ilie Ionel (n. 1969), rectificator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Niculăescu Marius Tibi (n. 1963), lăcătuş mecanic, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Vulpe Pavel Cornel (n. 1969), muncitor necalificat, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Năstase Dumitru (n. 1969), turnător formator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Paraschiv Nicuţă (n. 1959), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Hosszu Aurel (n. 1966), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Macovei Mihai (n. 1966), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Csomos Iosif Ion (n. 1968), electrician, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Zaharia Gheorghe (n. 1950). Lăcătuş normator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Puşcaşu Enea (n. 1954), lăcătuş sablor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

1 an şi 6 luni:

Oprişan Gheorghe (n. 1956), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Sevaciuc Mircea (n. 1954), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Voinea Stan (n. 1958), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Gergely Arpad (n. 1948), turnător, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Tudose Eugen (n. 1960â9, lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Buceanu Aurel (n. 19509, sudor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Creangă Petru (n. 1955), forjor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Apetroaie Puiu (n. 1963), muncitor necalificat, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Huian Aurel (n. 1959), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Pintea Ciprian (n. 1963), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

1 an închisoare:

Băhnăreanu Costică (n. 1060), rectificator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Pricope Petru (n. 1960), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Boeriu Petru Marius (n. 1967), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Banciu Gheorghe (n. 1956), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Haldan Gheorghe (n. 1957), lăcătuş mecanic, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Robotă Dumitru (n. 1954), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Vieru Vasile (n. 1951), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Vitos Ludovic (n. 1957), frezor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

6 luni închisoare:

Bencze Deneş (n. 1965), muncitor necalificat, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Micu Ştefan (n. 1956), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Filichi Gavrilă (n. 1953), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Năstase Ion (n. 1930), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Iacob Dănuţ (n. 1968), muncitor necalificat, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

Instanţa a hotărât ca toţi inculpaţii să execute pedepsele prin obligarea la muncă corecţională, în alte unităţi socialiste, unde vor desfăşura activităţi productive.

Text informații+ foto:memorialsighet.ro


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.