Politică și…parfum de tei
Nu știu dacă ați observat dar au înflorit teii. Peste meleagurile patriei s-a răspândit discret, aroma parfumului de tei. Ceea ce aduce și o doză de romantism printre români, fie ei tineri sau mai puțin tineri. Ne recomandă să ne îmbătăm cu minunatele sale arome însuși guvernatorul general al BNR, domnul Isărescu. Știe dânsul de ce. (Păi cum nu? Stăpân peste cel mai bogat stup național, are experiență, nu?). Cică așa vom scăpa de stresul cotidian provocat de deprecierea valorii banilor din buzunarele noastre. ”Beți ceai de tei” și să vedeți ce liniștiți veți fi! ”. Și noi, proștii, care am ignorat leacurile băbești! (Atenție români: prețul la floarea de tei va urca vertiginos, de astăzi!). Mulțumim și mai așteptăm și alte sfaturi practice pentru a scăpa de sărăcie.
(Apropos de sărăcie: n-ați observat că acest cuvânt nu se mai folosește? A dispărut. Acum se utilizează ”populație/categorie socială/ defavorizată”! ”Defavorizată”, de cine?).
Seara, când parfumul parcă își întețește miresmele, aleile umbrite de generosul copac devin locul preferat de preumblare al îndrăgostiților care, fideli sfaturilor înțeleptului Isărescu, își oferă, în loc de mici cadouri, buchețele de flori de tei producătoare de nemăsurate fericiri . Astfel, săruturile capătă parcă, aroma dulce-plăcută a florilor de tei, înlăturând senzația neplăcută a lipsei din buzunar ce ar fi putut stârni reacții și vicii mult dăunătoare poporului român. Neobositele albinuțe muncesc din zori până în noapte ca să adune renumita ”miere de tei” către fagurii căreia sunt, deja, îndreptați ochii hulpavi ai unor râvnitori. Deja s-au descoperit foști ”prisăcari” falși care au râvnit la mierea publică și nu se știe încă, dacă ”controlul medical” nu i-a diagnosticat cu un diabet specific de iz penal. Vedem și auzim cum mierea și polenul auriu care-prin misterioase procedee au trecut în fagurii propriiilor stupini-, au fost doar așa, de gust, de poftă nevinovată, ba chiar de tratament indicat expres de către sfătuitori cu experiență în ale mierii.”Noi doar ne-am lins pe degete” par a spune cei chemați să dea seama în fața roiului de regine. Ca să vezi! Ce atâta scandal pentru un stup-doi?! Am vrut și noi să verificăm confirmarea zicalei care spune că e bine atunci când curge lapte și miere. Ce e rău în asta?
Lupta pentru mierea de tei se poate observa și în multe din așezările patriei de unde răzbate un zumzet surd semn că la unele urdinișuri e îmbrânceală serioasă pentru ”lăptișoruil de bancă”. ”Prieteni-prieteni dar mierea ....” par a-și transmite, prin bâzâituri specifice luptătorii înaripați din fruntea roiurior. Se știe că urșii, spre exemplu, sunt mari amatori de miere. Ieșiți din amorțeala lor hibernală profită acum de rodul dulce-aromat al pomilor pentru a se îndestula. Nu știu dacă parlamentarii au avut răgazul să sesizeze și zunzetul din teiii din jurul Parlamentului sau de prin piețele oamenilor. Pe aici lucrurile nu sunt chiar în ordine. Furați de somnul din odihnitoarele lor fotolii aceștia, și roiul lor de rubedenii și interese, par a nu sesiza că românii s-au cam săturat de zaharisitele lor promisiuni și cer tot mai insistent ”afumarea” stupului național pentru gonirea ”muștelor profitoare” și pentru o campanie de ”dezinsectizare” pentru a pune capăt scurgerii ilegitime din mierea națională. Asta, cu atât mai mult cu cât, se știe, mierea este și un foarte bun medicament: utilizată când trebuie și cât trebuie, ea te scapă de miopia (politică), de amnezie (uitarea promisiunilor), de tulburări de comportament (civilizat) și multe alte tare de care bondarii aleși ai neamului dau tot mai des dovadă în ultima vreme. Câte despre trataementul cu înțepături de albine, ce să mai zicem? Este știut cât de eficace este pentru vindecarea anchilozelor. Și avem în viața politică atâția anchilozați încât cred că ne-ar fi necesar un roi puternic de albine.
Încet-încet, consumând din mierea teilor autohtoni românii se dezmeticesc, li se limpezesc privirile, scapă de miopia politică, încep să evalueze cât mai înțelept e prezentul și viitorul. Ei încep să ceară tot mai răspicat ca împărțitul mierii să se facă proporțional cu munca și nu în funcție de privilegii: pentru unii-stupii, pentru alții- picătura. Cine are urechi de auzit, să audă. Numai că unii au urechile înfundate cu ceară. Păi, există tratament și pentru aceștia: unul specific albinăritului : ROIUL!
Victor Simion
