Plânge râsul de-astă vară
În fiecare zi (ba chiar, de mai multe ori pe zi) ni se aduc la cunoștință cifrele „la zi” ale îmbolnăvirilor cu blestematul de Covid: o mie, două, cinci, zece, cincisprezece mii! Cincisprezece mii de cazuri noi pe zi!!! Și cifra „promite” să crească în continuare. Nu mai sunt locuri în spitalele din România! Ne rugăm în genunchi spre Europa: „Europa, ajută-ne!” Crește la fel și cifra decedaților. Singurele afaceri care, din păcate, prosperă în aceste zile sunt cele cu serviciile funerare. Se stă la coadă pentru un sicriu! Doamne, unde am ajuns! Și mai îngrozitoare este vârsta bolnavilor sau a decedaților: tineri sau foarte tineri. NEVACCINAȚI! Adică peste 80%!
Cine este de vină? „Statul!”, clamează unii. Fără-ndoială că și Statul. Dar numai el? Dar cei îndărătnici, teribiliștii, care – nu cu prea mult timp în urmă, se făleau cum că „lor nu le pasă”, că treaba asta este „o făcătură”, sau cu aberații cum că „asta este mâna Satanei”, toți aceștia și alții ca ei, oare nu au nici-o vină? Ba au! Și, sunt, după părerea mea, principalii vinovați. Fac parte din ceea ce s-ar numi „România needucată”. Fiindcă numai cei care nu realizează dimensiunea dramei, o ignoră, cu prețul sănătății sau chiar al vieții. Al lor, dar și al altora. Au sfidat această realitate nu cu mult timp în urmă: când au dat năvală la discoteci, la festivaluri cu mii de participanți, care au năvălit, fără nici-o grijă, pe plajele mării, care au cerut „libertate”, care le-au râs în nas medicilor ce s-au tot străduit să le spună: fraților, vaccinați-vă că nu-i a glumă! Cine să-i asculte? Cei care au râs și „s-au bucurat de libertate” astă-vară? „Deștepții” care, chipurile, argumentau „științific” cum că toată chestia asta nu-i decât o minciună grosolană menită doar ca să le ia „lor” libertatea și „dreptul de a face tot ceea ce le trece prin cap”?
Guvernanților le-a fost teamă să ia măsurile drastice care se impunesau, așa cum au făcut-o multe țări din Europa (vezi Danemarca, Suedia, Norvegia și altele), le-a fost teamă că își vor pierde electoratul, simpatiile și, odată cu astea, și multele și importantele avantaje. Au riscat, cu bună știință, să se îmbolnăvească sau să moară zeci, sute, mii de oameni. S-au perindat de-a lungul și de-a latul țării în penibile propagande electorale, dar n-am auzit – în aceste pelerinaje electorale - și îndemnul către oameni de a se vaccina! Păi, dacă vorbim de bilanțuri, nu ar fi corect să se menționeze și cu cât a crescut numărul cimitirelor în aceste stupide campanii? Nu ar fi normal ca pe crucile decedaților să se scrie – așa cum o făceau grecii antici - și numele vinovaților care au produs decesul: „Aici odihnește cutare care a decedat din vina ministrului cutare”? Moartea nu a ales după apartenența la un partid sau altul. Nu a optat (ca să vezi!) după carnetul de partid: ăsta-i PNL-ist, pe ăsta îl ocrotim; ăsta e PSD-ist sau nu știu care, pe ăsta-l luăm! Cimitirele au creat, din păcate, pacea deplină (și veșnică) între toate opțiunile politice.
Vorbim de Stat: care Stat, acela care a eșuat, după mărturisirea „primului bărbat din Stat”? Care, probabil, s-a inspirat din celebrele cuvinte spuse, cândva, de nu mai puțin celebrul Ludovic al XIV-lea al Franței: „STATUL SUNT EU!”
Da, prieteni români: PLÂNGE RÂSUL DE-ASTĂ VARĂ! Am fost într-o sâmbătă la biserică la slujba de parastase: curtea era plină. Mulți dintre „cei plecați” au părăsit viața din motiv de Covid. Cineva făcea un calcul sinistru: în ritmul ăsta vom ajunge, nu peste mult timp, ca aproape în fiecare familie să avem un caz de Coronavirus! Ferește-ne, Doamne! Este rezultatul inconștienței de astă vară. Eu nu mă pricep la politică, dar întreb: dacă nici această situație nu se cheamă „atentat la siguranța națională”, atunci nu mai știu care poate să fie. Și mai pun o întrebare: CINE PLĂTEȘTE? Preafericite Părinte Patriarh, Vă sugerez să instituiți și o slujbă națională, un parastas național pentru morții de Covid, decedați din vina guvernanților. Ca să nu uite lumea cine sunt vinovații. AMIN!
Victor Simion
Citiți și:S-a așternut liniștea?;
O afacere pe cinste: Vânzare de... mușamale!;
Nana Niculina dintr-o mică așezare de pe dealurile de la „Cotul Vrancei”;
Când poliția dispune iar tribunalul...indispune;
Rețeta verii: „Ghiveci... internațional”;
Biblioteca, o mobilă fără căutare;
Comedie cu detergenți și...tampoane igienice;
Coșnița, unitatea de măsură a nivelului de trai;
