Pensiile speciale, părere de contribuabil
Oricâte giumbuşlucuri legislative încearcă, mai mult sau mai puţin sincer, parlamentarii, oricâte iniţiative populiste vor fi votate cu speranţa nedeclarată că vor pica la CCR, problema pensiilor speciale nu va putea fi rezolvată câtă vreme la temelia oricărei discuţii despre acest subiect nu sunt puse câteva principii: cui, cât şi de ce plătim pensii speciale?
Istoriceşte vorbind, pensiile speciale par să fi apărut de pe vremea lui Cuza (cel puţin aşa susţine ministrul Apărării) – de fapt, se numeau pensii de serviciu. Şi par să fi avut logica lor, câtă vreme au rezistat fără probleme un secol şi jumătate: statul oferă pensie de serviciu celor care îmbrăţişează o carieră ce presupune renunţarea la bunul cel mai de preţ al omului, propria viaţă. Prin urmare, au primit pensii de serviciu militarii. Militari în sens larg, adică toţi cei care îmbracă o haină militară, fie că lucrau în armată, în poliţie, la pompieri sau la jandarmi. După revoluţie, demilitarizarea Poliţiei nu a putut fi făcută decât cu un anume preţ: deşi deveniţi civili, poliţiştilor le-a fost păstrat privilegiul pensiei de serviciu. Acelaşi principiu – demilitarizare cu păstrarea pensiei de serviciu – s-a aplicat şi gardienilor din penitenciare, odată cu trecerea lor de la Ministerul de Interne la Ministerul Justiţiei.
Citiți întreg articolul publicat pe site-ul adevarul.ro sub semnătura jurnalistului Liviu Avram accesând titlul alăturat:Pensiile speciale, părere de contribuabil 24 iunie 2020, 23:32
