Patru ani de tăcere nu sunt o coincidență
În decembrie 2022, Prefectura Vrancea prezenta public un raport cu „concluzii foarte grave” privind funcționarea Colegiului Național Pedagogic „Spiru Haret” Focșani( vezi documnetul atașat). Documentul nu a rămas într-un sertar. A fost transmis oficial Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și Ministerului Educației.
Calendaristic, chiar dacă încă nu s-au împlinit efectiv, am intrat în al patrulea an de atunci.
Patru ani în care opinia publică din Vrancea nu a aflat dacă au existat dosare penale, soluții, clasări sau măcar analize serioase ale celor semnalate. Niciun comunicat. Nicio explicație. Nicio asumare.
Această tăcere ar fi fost poate explicabilă dacă, între timp, alte instituții ale statului ar fi ajuns la concluzii diferite. Dar nu s-a întâmplat așa. În 2025, Corpul de Control al Ministerului Educației și Curtea de Conturi au revenit în același loc. Iar concluziile lor au confirmat, prin prejudicii cuantificate și măsuri dispuse, că problemele nu doar că au existat, ci au persistat.
Când trei structuri diferite ale statului ajung, la ani distanță, la constatări convergente, nu mai vorbim despre o eroare administrativă. Vorbim despre un eșec instituțional.
În acest context, întrebarea nu mai este „cine a greșit”, ci de ce statul nu a reacționat la timp. Pentru că fiecare an de tăcere a însemnat perpetuarea unui sistem declarat oficial „în neregulă”.
Ziarul de Vrancea nu stabilește vinovății penale. Dar are datoria de a întreba:ce s-ar fi întâmplat dacă raportul din 2022 ar fi fost tratat cu seriozitatea cuvenită?
Tăcerea nu este neutră. Este o decizie. Iar în acest caz, pare să fi costat mult.
Corneliu Condurache
Fisiere atasate
