Paraziții de partid față cu obsesia lui Bolojan pentru concedieri colective
Trăim într-o perioadă în care, la fel ca pe vremea dictaturii comuniste, un carnet de partid valorează mai mult decât expertiza profesională sau competența. Orice prost cu un astfel de document, roșu, galben sau de altă culoare, are șanse mult mai mari să ocupe un post în administrație și să-l păstreze în caz de concedieri colective. În schimb, un funcționar de carieră, indiferent de lungimea CV-ului, de realizări profesionale sau de calificări, riscă să fie trecut pe lista neagră a celor ce urmează să fie dați afară.
Într-o discuție, un politician local, nu dăm nume să n-avem vorbe la proces, își lăuda colaboratoirii din coducerea partidului. I-am atras atenția asupra unuia dintre ei (în fapt au fost mai mulți) spunându-i că are profilul unui parazit politic, un ins care n-a muncit o zi în viața lui, dar care încasează salariul de la stat degeaba.
Este genul de personaj pe care îl găsești, la orice oră, pe la sediul de partid, chiar dacă are locul de muncă la altă instituție, parazitând pe lângă ziduri, care împarte scaunul cu secretara, aduce cafea, face diferite comisioane, este trimis să cumpere covrigi, trage cu urechea pe la colțuri și își informează șeful cu ultimele bârfe. Un băiat bun la toate, despre care nimeni nu știe cu ce se ocupă, dar care este de neînlocuit.
În replică, politicianul local, al cărui nume nu-l dezvălui ca să nu avem vorbe la proces, mi-a spus că personajul a terminat o facultate de administrație publică, la ASE, și face meseria pentru care s-a pregătit.
Personj simbol pentru clasa politică românească, acest individ va face, cu siguranță o carieră de succes în viața publică, mai ales că ocupă deja o poziție într-o instituție de stat, și va ajunge, în câțiva ani, dacă nu deputat ori senator, cel puțin prefect.
Am adus în atenție cazul lui în contextul obsesiei lui Ilie Bolojan pentru concedierile colective în administrația publică, locală și centrală. Așa cum sunt concepute disponibilizările, de către echipa guvernamentală, băiatul nostru, cu diplomă la ASE, va fi păstrat în postul pe care îl ocupă deoarece este indispensabil la diferite comisioane.
În locul său va fi sacrificat un funcționar de carieră, un tip care lucrează de mai mulți ani în administație, are expertiză și competențele necesare, dar nu are relații politice. Lipsa carnetului de partid îl face mai vulnerabil la reducerile de personal anunțate de Bolojan.
Obsedat de concedierile colective, așa cum spuneam mai sus, pe Ilie Bolojan nu-l interesează decât ca procesul să se petreacă rapid, iar numărul celor dați afară să fie cel pe care și-l dorește și-l visează. Restul, criteriile după care se vor face concedierile, ce se va întâmpla cu oamenii dați afară și cu familiile lor, nu-l interesează absolut de loc. N-au decât să se angajeze în locul pakistanezilor și srilankezilor ca livratori sau muncitori pe șantiere. Vorba ministrului Cseke Attila, funcționarii competenți dați afară din instituții publice își pot găsi mai ușor de lucru în mediul privat. Lucru care nu se poate spune despre paraziții politic, cu diplome de absolvire la ASE.
În timpul care s-a scurs de la momentul în care a anunțat că vrea să dea oameni afară, Bolojan și echipa guvernamentală ar fi putut elabora o procedură de evaluare obiectivă după care să se facă disponibilizările, astfel încât să se asigure că, în administrație, vor rămâne oamenii competenți, care își fac treaba. Dacă ar exista o astfel procedură, personajul din prima parte a acestui text, la fel ca mulți alți atârnători de partid, plantați în diferite funcții, și-ar fi pierdut locul (nu pot să spun de muncă). Iar odată ce ar fi rămas pe dinafară, șansele să facă o carieră de succes în politică, ca prefect măcar, s-ar fi diminuat considerabil.
Doar că Ilie Bolojan nu-și dorește o administrație eficientă, ci una care să funcționeze, mai bine sau mai prost, la fel ca vechile Dacii 1300, cu o improvizație de sârmă sau cu o garnitură dintr-un ciorap de damă – atârnătorii cu carnet de partid.
