Oprișan a abandonat falimentarul parc industrial. Poate uită și de aeroport
Interpelat de consilierii județeni, Marian Oprișan a declarat că a renunțat la ideea construirii unui parc industrial la Focșani după ce a constatat că un proiect similar implementat la Galați a eșuat.
Am spus și chiar am scris mai multe articole în care am susținut că un parc industrial la Focșani nu este o investiție fezabilă încă din momentul în care Oprișan a lansat ideea, prin 2013 sau 2014. Era pe vremea în care opozozanții săi politici înghițeau în sec, ferindu-se să-l critice, invidioși că baronul ar putea da vreun tun la care ei să nu fie părtași.
Mi-am susținut punctul de vedere, atunci, în urmă cu cinci ani, pe aceleași argumente în baza cărora a renunțat, acum, Oprișan. Agenții economici nu s-au înghesuit să ocupe parcul industrial din Galați astfel că investiția s-a dovedit un eșec. Și nu era singurul exemplu din țară.
Pe când baronul PSD își anunța intențiile, în media apăreau deja reportaje despre parcuri industriale, spații expoziționale și centre de afaceri abandonate din lipsă de beneficiari. Concluzia generală era că milioane de euro fuseseră irosiți din cauza ambițiilor megalomanice, a lipsei de competență și de viziune a unor primari ori președinți de consilii județene.
Oprișan nu doar că se mișcase (iarăși!!!) contratimp dar intenționa să ia în piept aceleași drumuri pe care alții se împotmoliseră. Din fericire, în cele din urmă s-a lămurit cum stau lucrurile, chiar dacă i-au trebuit cinci ani ca s-o facă.
Aștept acum ca Marian Oprișan să-și recunoască greșeala și în legătură cu aeroportul, alt proiect megalomanic care n-ar aduce nici un beneficiu. Pentru un județ cu un buget sărac, ca Vrancea, o astfel de investiție ar putea echivala cu falimentul. Plus că, la fel ca și parcurile industriale, construcția aeroporturilor nu mai este la modă de prin 2012.
Justificarea potrivit căreia un aerodrom construit la Focșani ar putea deservi și pasageri din Brăila sau Galați nu stă în picioare. Economic vorbind, dacă este o necesitate pentru regiune, eficient ar fi să se amenajeze în zona metropolitană Galați-Brăila. Distanța dintre cele două orașe este de aproximativ 20 de kilometri iar populația lor a fost estimată la 500.000 de locuitori, de peste cinci ori cât a Focșaniului. Or, aici vorbim de putere financiară și, implicit, de capacitatea de a susține o întreprindere de anvergura acesteia.
Căci, un aeroport nu presupune doar construcția a două – trei piste, a unui pavilion administrativ și a câtorva hangare ci cheltuieli anuale foarte mari cu operarea, administrarea și întreținerea. Este un efort continuu care nu încetează niciodată câtă vreme avioanele decolează și aterizează. Nici un om rațional nu s-ar înhăma la o asemenea corvoadă decât dacă ar avea garanția că-și va acoperi costurile și nu-și va duce județul în ruină.
De aceea, probabil, spre deosebire de Marian Oprișan, brăilenii și gălățenii nu se grăbesc să îngroape banul public într-un aeroport. Mai ales că s-au ars, deja, cu un parc industrial gol.