„Onoarea nereperată” a lui Adrian-Vasile Crețu și o întrebare: Pe copiii aflați în grija DGASPC Vrancea cine îi protejează, totuși?
Așa cum era de așteptat, cei la care am făcut referire în articolul publicat în ediția de marți, 15 februarie a Ziarului de Vrancea, „«Mașinăria de făcut bani» pe seama copiilor fără apărare de la DGASPC Vrancea”, au considerat că trebuie să dea o replică. Cel care a considerat că trebuie să i se dea satisfacție nu a fost președintele Consiliului Județean Vrancea, Cătălin Toma, ci subalternul său, Adrian-Vasile Crețu.
Precizez din capul locului că acest articol nu a fost rezultatul unor investigații jurnalistice și nici o știre bazată pe declarații de presă, puncte de vedere de la cei implicați, etc. E un articol de opinie care se supune cu totul altor reguli.
Într-adevăr, așa cum spune Adrian Crețu, am aflat despre sistemul prin care copiii care sunt în îngrijirea DGASPC la a doua mână. De la cineva, un cunoscut avocat focșănean, căruia, la rândul său, i-a fost prezentat de un om din interior. Am decis să-l dezvălui publicului pentru că însuși Cătălin Toma, șeful Consiliului Județean Vrancea, i-a confirmat existența, într-o conferință de presă, prezentând un caz similar. De altfel, după apariția articolului, mai mulți angajați DGASPC Vrancea mi-au transmis în privat confirmări cu privire la ceea ce se întâmplă.
În paranteză fie spus, poate că acești oameni ar fi avut încredere să i le dezvăluie și lui Cătălin Toma dacă acesta nu ar fi declarat din primele zile de mandat că nu dorește să facă nici o schimbare la Consiliul Județean Vrancea și că lucrurile merg bine așa cum merg. Închid paranteza aici.
Revenind.
Că un funcționar al Consiliului Județean, recte Adrian-Vasile Crețu, consideră că afirmațiile șefului său direct, Cătălin Toma sunt „bârfe de colțul blocului”, cărora nu trebuie să li se dea crezare, îl privește.
Este o chestie între șef și subaltern pe care cei doi trebuie să și-o clarifice.
Pe de altă parte, așa cum am arătat, cunoscutul avocat focșănean care mi-a dezvăluit cazul, mi-a spus, cu acest prilej, că l-a prezentat atât lui Cătălin Toma cât și lui Adrian Crețu, știut fiind că acesta este mâna dreaptă a președintelui Consiliului Județean Vrancea. Aceasta nu mai este o informație pe care am aflat-o de la cineva care, la rându-i a aflat-o de la altcineva. Este o informație la prima mână.
Și pentru că, așa cum am spus mai sus, articolul este o opinie proprie, nu am considerat necesar să o împart și cu Adrian-Vasile Crețu. El nu are decât să-și prezinte propriile opinii. Acesta este motivul pentru care am considerat că nu este nevoie să-i cer un punct de vedere.
De altfel, văd că nu contestă existența discuției la care am făcut referire, așa cum nici Cătălin Toma nu cred că o va contesta. Iar pentru economia articolului pe care l-am publicat este suficient că aceasta a avut loc. Restul, motivele pentru care nu au dat curs celor ce li s-a adus la cunoștință, de ce au tăcut și așa mai departe ține de detalii.
Concluzionând.
Dincolo de supărarea lui Adrian-Vasile Crețu, pe motiv că nu a fost întrebat în legătură cu articolul care-l deranjează, dincolo de credința sa, că ceea ce am descris reprezintă o bârfă de colțul blocului, esențialul rămâne.
Copiii fără apărare dați în grija statului sunt încredințați în plasament, în schimbul unor sume de bani. Acest lucru este cu adevărat josnic, nu faptul că unui politician nu i s-a dat ocazia să apară în presă.
La fel de josnic este faptul că șefii din Consiliul Județean Vrancea nu iau nici o măsură pentru protecția acestor copii nici măcar acum. Dar acest lucru se datorează, probabil, faptului că s-au obișnuit să guverneze și să administreze treburile doar pe Facebook, iar nu în realitate.
Ionel Sclavone
Citiți și:Drept la replică solicitat Ziarului de Vrancea de administratorul județului, Adrian-Vasile Crețu;
„Mașinăria de făcut bani” pe seama copiilor fără apărare de la DGASPC Vrancea
Așa ceva nu există! Cum a rezolvat Cătălin Toma problema corupției din Vrancea
