Opinii

O conferință ca o ședință între tovarăși: Oprișan reales ca nea Nicu la congres!

Ionel Sclavone
10 feb 2020 2965 vizualizări

Marian Oprișan a fost reales, vineri, șef al organizației PSD Vrancea de câteva sute de oameni care au ridicat mâna, ceea ce nici măcar la ședințele partidului comunist nu se întâmpla. Conferința județeană de alegeri, care, în opinia celor din conducerea centrală a PSD, trebuia să fie un eveniment menit să demonstreze că partidul a apucat pe calea modernizării și a reformei, s-a transformat într-o farsă centrată pe cultul personalității baronului Marian Oprișan. Poate de aceea la Focșani n-a fost nici un membru al echipei Ciolacu.

Ceea ce ar fi trebuit să fie o manifestare de forță, un semnal de mobilizare a activiștilor PSD în Vrancea a luat turnura unei piese de teatru, o parodie după ședințele organizațiilor partidului comunist din Epoca Ceaușescu, cu tovarăși și dușmani de clasă. Actorul central, în jurul căruia s-a desfășurat acțiunea, a fost Marian Oprișan.

S-a jucat în fața unei săli arhipline cu funcționari, consilieri, directori de instituții, primari sau simpli gură cască, dintre care unii, dacă e să le analizăm figurile, și-ar fi dorit să petreacă cele două – trei ore în altă parte. Apropos, și pe vremea lui Ceaușescu, la anumite spectacole, sălile erau umplute cu militari, elevi luați de la școală sau muncitori scoși din producție.

„Vrea cineva să candideze cu mine? vorbesc serios”, s-a adresat Marian Oprișan, sălii, imediat ce s-a trecut la alegerea șefului PSD Vrancea pentru următoarea perioadă. A fost doar o replică jucată, la care nu aștepta nici un răspuns. La fel de bine ar fi putut să întrebe, „vrea cineva să joace o partidă de table cu mine, să rezolvăm niște probleme din Gazeta matematică, ori să să tragem un meci de box în spatele blocului?” I s-ar fi răspuns cu aceeași tăcere.

Așa că a urmat votul, direct, prin ridicarea mâinii, iar după câteva secunde s-a anunțat rezultatul: „Bingo!”, pardon, „Unanimitate!”

Ca la un semn sau, poate, chiar la un semn, sala a izbucnit în aplauze puternice – nu urale – în vreme ce Oprișan a început să facă plecăciuni în fața publicului. Din fața ecranului, mă așteptam să se strige „Bis! Bis! Bis!”, iar interpretul principal să reia scena de la momentul cu „vorbesc serios...”

Ce a urmat ține de noaptea minții, ar spune cineva. Nu și eu pentru că mi se pare un șablon mult prea uzat, având în vedere câți l-au folosit. A fost o continuare a aceleași parodii după ședințele comuniste de din perioada Ceaușescu.

Un Marian Oprișan mai sigur pe el, ca Leonardo DiCaprio după primirea Oscarului, a declamat un monolog de câteva zeci de minute. Destul de defensiv, comparativ cu altele pe care le-a ținut în trecut. Pe alocuri a fost emoționant, când a făcut pe fiul iubitor – „cea mai bună mamă”; „un model pentru toate mamele din lume” = care o protejează pe cea ce i-a dat viață de atacurile presei, la care tot el a expus-o când și-a ascuns averea pe numele ei ca să ocolească legea care-l obliga să o facă publică. Pe alocuri a fost, însă, accente grosiere, „cel mai cinstit”, „care a obținut totul din muncă cinstită”, „nu aveți de ce să vă fie rușine cu mine” etc.

A continuat cu tema clasică, din manual, a dușmanilor din afară care țin Vrancea în subdezvoltare – Putin de la Sevastopol, bucureștenii care nu și-au ținut promisiunele de la 1859, cei din vestul țării care au 11 aeroporturi și două autostrăzi, liberalii care îl verifică la bani etc.

Ca să concluzionăm, punerea în scenă de vineri a fost doar pentru cei din sală, câteva sute de tovarăși, nu pentru electoratul PSD și, cu atât mai puțin, pentru cetățenii județului. S-a jucat într-un mediu sigur, steril, unde au fost reduse la minimum riscurile ca interpretul principal să fie huiduit sau contestat.

Am văzut un Marian Oprișan aflat în defensivă, care s-a dezvinovățit și s-a justificat în permanență, incapabil să convingă „poporul pesedist” să se strângă în juru-i.

Dar asta nu înseamnă că este deja înfrânt, așa cum cred adversarii săi, în special cei din PNL. Și tare îmi este că, pentru a-l doborâ, va fi nevoie să ne mobilizăm noi, vrâncenii și să nu ne bazăm pe politicienii care au scos deja grătarele în fața sediului din Bulevardul Independenței și au dat comandă de fleici și bere, ca să aibă cu ce sărbători victoria.

Bătrânul dinozaur PSD-ist – că tot îi place apelativul – are ghearele încă ascuțite și poate să provoace răni mortale tinerilor lupi liberali, iar șefii de instituții, numiți de el, pe care Guvernul Orban a făcut greșeala să-i lase în funcție vor face zid, nu pentru a-i proteja pielea, ci pentru a-și apăra propriile scaune.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.