Lăsați-mi, vă rog, OPȚIUNEA de a ieși la pensie la 80 de ani!
OPȚIUNEA de a munci până la 70 de ani o găsesc foarte in regulă.
Pentru că, atunci când îmi va veni vremea de pensionare, dat fiind că fac parte dintr-o generație numeroasă, voi avea de ales între două opțiuni: să muncesc în continuare sau să crăp! Pentru că voi avea o pensie mică-mică cât... ochiul de furnică!
Explicațiile sunt simple:
1. Ne împrumutăm ca țară pentru consum, nu pentru investiții, prin urmare, bani in plus e greu să apară, dar datoriile vor crește. Cine le va plăti? Care va fi prețul?
2. Raportul dintre populația activă și pensionari va fi dezastruos, pur si simplu nu vor fi destui indivizi care să ne plătească pensia. Iar dacă pui impozite mai mari, intri in colaps.
3. Cum salariile bugetarilor au tot crescut, iar celelalte au rămas la fel, valoarea pensiei celor din sistemul privat se micșorează în fiecare an, deoarece ea se calculează în funcție de salariul mediu brut pe economie. E un fapt, nu un reproș.
4. Pentru că niște categorii de salariați ies la pensie foarte devreme, chestiune in strânsă legatură cu punctul 1.
5. Pentru că pensiile actuale se tot măresc (mărindu-se deci și împrumuturile) cu niște procente ce nu au legătură cu realitatea economică, ci cu votul. În plus, nu sunt echitabile, ar trebui să crească în valoare fixă, nu proporțională, pentru că altfel ajungi în situația ca unui pensionar să i se mărească pensia cu 1000 și altuia cu 100, incorect, nevoile primare fiind aceleași pentru toți. Nu poți pune poveri fiscale dureroase pe umerii copiilor și nepoților tăi doar pentru ca unii să stea prin insule grecești mai mult timp.
Țin să asigur că nu am niciun resentiment pentru nimeni, fie bugetar sau pensionar, pe mine doar mă supără îngrozitor faptul că de 30 de ani nu facem economie politică, înțeleasă ca știința producției și distribuției bogăției la nivel de țară, sustenabilă pe termen lung, ci economia mituirii, a pomenii, a supraviețuirii la putere, falimentară pe termen lung.
Dacă mai pui la socoteală câți bani se fură, nu se colectează sau se risipesc într-un mod de-a dreptul idiot, atunci, măi dragă, nu îndrăznesc deloc să cred în România!
Deci, lăsați-mi libertatea de a munci până crăp, să nu ajung să mă întrețină copiii mei!
Și cum vreau să mor pe la 80, pensionarea atunci să fie!
Text informații:Narcis Herescu