Insomnii...electorale (2)
Urbea noastră are insomnii, fiindcă până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Fiecare dintre noi dorim ca localitatea în care locuim să aibă edili gospodari, care să iubească locul de obârșie. Pe noi ne interesează deocamdată cine va fi primar. Insomnii pentru alte niveluri nu prea avem.
Am insomnii la gândul că unii primari cu mai multe legislaturi vor fi realeși , cu toate că nu s-au remarcat prin nimic. Rudele și taifasurile de la bufete creează un culoar politic favorabil. Oamenii se lasă ușor manipulați, chiar dacă celebra găleată nu mai e la modă. Acum se promit ajutoare bănești, bani pentru lemne, pentru dezăpezire etc. Omul sărac și puțin instruit se bucură de orice după o filozofie simplă: „Îți dă, nu-ți ia!”
Insomnia electorală nu e obligatorie pentru toți candidații de pe listele electorale. Un primar care e la a șaptea candidatură și nu are contracandidat are vreun motiv să nu doarmă liniștit? Se înțelege că nu! În anii de „domnie” , și-a făcut un cerc de fani. Fiecare a primit câte ceva pentru votul dat. Care e nebunul să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard?
Strada este cel mai bun agent electoral. Vezi candidatul la scaunul de primar înconjurat de șapte-opt tineri cu pliante și afișe electorale înseamnă că are putere materială. Nu are insomnii, deoarece oricum partidul îi va da un os de ros. Important este să iasă banul.
Mai e puțin și insomniile trec. Se redistribuie cașcavalul. Insomniile se transferă la alți clienți electorali. Vin parlamentarele și prezidențialele. Mulți de pe listele electorale nu au nicio șansă. Strică și ei o vorbă. Partidul îi vede că se bat.
Singurul neajuns al insomniacilor este că dorm cu lumina aprinsă și măresc factura la curent.
Vasile Lefter membru UZPR
