Îngerii cățeilor și ai pisicilor de pe stradă, din Focșani și din Vrancea
De când mă știu am iubit cățeii pentru că tatăl meu îi iubea și astfel am crescut având mereu un câine mai mare sau mai mic pe lângă mine.
Pisicile nu-mi erau prea simpatice în copilărie. Probabil din cauză că nu avusesem niciodată una.
În timp însă am ajuns să le îndrăgesc la fel de mult ca pe căței.
În luna februarie a acestui an, cineva a abandonat pe strada mea șase cățeluși. Cum eu deja aveam un cățel și trei pisici, iar în jur nu am găsit pe nimeni dornic să adopte, iar afară era destul de rece, am început disperată să caut un adăpost care să îi primească. Astfel, cu ajutorul doamnei Carmen Cilibiu de la adăpostul „Prietenii lui Lassy” din Focșani, am cunoscut-o pe Mirela. (Citiți întreaga poveste aici)
Ea a venit tocmai de la 50 de km iar când a văzut cățelușii, i-a luat în brațe cu aceeași afecțiune cu care o mamă își ia copiii.
Mirela a luat micuții, i-a vacinat și i-a îngrijit până s-au făcut mari, apoi i-a dat spre adopție unor familii din Germania. Chiar și acum când cățeii au propria familie, le urmărește evoluția și are grijă să-mi trimită și mie fotografii și filmulețe cu ei.
Citiți întreg articolul publicat de Iuliana Negoiță Prunilă pe blogul: iuliananegoita.dizabil.eu, accesând titlul alăturat: Îngerii cățeilor și ai pisicilor de pe stradă