Halici de-a justiția
Motto: „Valoarea PSD este dată de suma valorii membrilor săi“.
(lider PSD)
Dacă n-ar fi susținut inițiativele legislative ale colegului său Mitralieră – Cătălin Rădulescu - menite să transforme România într-un paradis al infractorilor, nici n-am fi știut că Nicușor Halici este deputat. Întreaga sa activitate parlamentară s-a rezumat, până în prezent, la depunerea jurământului și la semnarea unor proiecte de legi. Ar fi trecut prin istoria județului precum gâsca pe apă, fără să lase urme.
Acum, are toate șansele să devină vedetă, în galeria celor care au pus umărul la demolarea statului de drept și a justiției, alături de infractori și turnători la Securitate. Căci, pe canapea la Măruță sau în emisiunea lui Capatos n-ar fi avut loc din cauze pe care n-are rost să le analizăm acum,aici, în amănunt.
Deși mă consider un om informat, la curent cu viața publică a județului, nu păstrez în memorie, oricât mi-aș bate capul, decât două amintiri despre Nicușor Halici, dinainte de a fi ales în Parlament.
Prima este de pe când, director la Consiliul Județean fiind, a fost luat de guler , în Grădina Publică, de un funcționar pe care l-a iritat. Cealaltă datează de vremea când era prefect. Într-o ieșire publică le-a interzis directorilor și funcționarilor din instituții publice să mai bea cafea dimineața pe motiv că se întâlnesc ca să-l bârfească.
Nici din CV-ul postat pe website-ul Camerei deputaților nu reiese că ar da pe dinafară de competență. Licențiat al unei facultăți ce se mândrește cu absolvenți ca Oana Zăvoranu și Sanda Ladoși, Halici a suplinit lipsa rezultatelor în educație și în activitatea profesională cu numărul de instituții de școlarizare prin care a trecut și cu titulatura pompoasă a stagiilor de pregătire pe care le-a urmat.
Acesta este personajul pe care, în lipsă de altceva mai bun, PSD și Marian Oprișan l-au trimis în Parlament să facă legi.
În vremurile bune ale PSD Vrancea, pe când în sediul din bulevardul Republicii se preumblau de-alde Nicu Giurgea, Miron Mitrea, Sergiu Nicolaescu sau chiar George Băeșu, Nicușor Halici n-ar fi fost lăsat nici măcar să le deschidă ușa. Pentru asta erau angajați gardieni publici și bodigarzi ai unor firme private.
Maximum ce ar fi primit actualul deputat, ar fi fost, poate,o funcție de suport de serviete în holul de la intrare, la dispoziția liderilor partidului.
Pe atunci, numirea lui Halici ca prefect sau candidatura sa la Camera Deputaților ar fi fost, probabil, în lipsă de altceva, subiect de bancuri la vreun șpriț. Ceva la modul: „Băh, noi ăștia de la PSD suntem atât de tari încât am câștiga alegerile chiar dacă am pune pe liste la Parlament cuierul din hol ori pe Vasilică, maidanezul de la colțul străzii“.
Timpurile acelea s-au dus de mult, oamenii despre care facem vorbire au dispărut din viața politică, bancurile au devenit realitate iar substitutul suportului de serviete din sediul de pe Republicii a ajuns în Parlament.
