Guvernarea de pe Facebook, văzută și simțită în Vrancea și în România
De multă vreme constatăm că politicienii, aleși să administreze treburile țării, ale județului, ale orașelor și comunelor sunt foarte prezenți pe rețelele de socializare. În special pe Facebook. Mai ales în timpul programului de lucru, atunci când ar trebui să facă cu totul altceva.
Nimic în afara Facebook - pare să fie noul slogan politic după care se conduc toți, indiferent de partidele din care fac parte.
Căci, pe Facebook, orice este posibil. Un prost pare erudit, doar preluând și redând citate din autori celebri, iar un incompetent poate părea cel mai mare specialist.
Dar, să începem…
În urmă cu câtva timp, „impresionată” de soarta unui bătrân cu probleme de natură psihiatrică, rămas pe drumuri, o doamnă viceprimar de la Focșani susținea că are rezolvarea pentru problemele acestuia și ale altora ca el. Și o spunea pe Facebook, bineînțeles. Soluția, în viziunea ei de tânăr politician este construirea rapidă a unui centru în care să fie adăpostiți acești oameni.
Propunerea s-a bucurat de un adevărat succes pe rețeaua de socializare. Focșănenii – colegii din bula de partid – entuziasmați până peste poate, au răsplătit-o cu sute aprecieri și comentarii de susținere. „Așa se face”, „este o soluție”, „aveți susținerea noastră”… Și uite așa, parcă vedeam centrul de bătrâni înălțându-se, cărămidă cu cărămidă, în zare.
După care totul s-a încheiat. S-a stins precum o candelă de Paște, lăsată să ardă într-un colț.
În lumea reală, îmbătată de cele câteva sute de like-uri și comentarii apreciative, doamna viceprimar și-a pierdut interesul față de bătrânii fără adăpost. A bifat realizarea în agenda personală și a trecut mai departe, la un alt proiect, la fel de vital pentru comunitate. Pe care l-a dezvoltat, cu competență și spirit de inițiativă, tot pe Facebook.
În ceea ce-l privește pe bătrânul bolnav rămas fără adăpost, acesta n-are decât să se mute în spațiul virtual. Acolo găsește de toate: locuință într-un peisaj idilic, mâncare cât cuprinde, căldură, mii de prieteni și, de ce nu, câteva pisicuțe să-i țină de urât.
Un alt exemplu…
O altă doamnă viceprimar, tot de la Focșani, postează periodic imagini și mesaje din plimbările pe care le face pe străzile orașului. Toate sub genericul „viceprimar implicat”.
Se plimbă, mai vorbește cu câțiva oameni, identifică niște situații – pe care ni le semnalează în postări - și trece mai departe. Încă o zi, o nouă plimbare pe altă stradă, același „viceprimar implicat”, câteva sute de like-uri… Și cam atât.
Nici o rezolvare, nici un plan de acțiune, nici o propunere de soluții și nici măcar o idee că ar avea ceva de gând. Iar doamna viceprimar nu este chiar oricine. Este șeful neîncoronat al partidului care controlează Consiliul Local și care are o mulțime de pârghii la îndemână ca să schimbe lucrurile în Focșani.
Însă „viceprimarul implicat” funcționează doar pe Facebook, pentru că doar acolo vin like-urile și fețele apreciative.
Mai departe…
Cu vreun an înainte de alegerile locale, un fost ministru, candidat la Primăria Focșani, se bătea cu cărămida în piept, în fața mea, care-l priveam neîncrezător, spunând că sigur va câștiga alegerile locale.
Calculul era simplu, după mintea lui. Ieșea câștigător detașat cu 70 – 80% dacă jumătate din cei care îi dădeau like-uri la postări aveau să-l voteze. Iar omul nu avea nici o îndoială că așa avea să se întâmple.
La alegeri nu a obținut nici pe departe rezultatul la care aspira. Acum se consolează cu faptul că, pe rețeaua de socializare, conform comentariilor și aprecierilor, este cel mai bun fost ministru pe care l-a dat România din 1990 și până în prezent.
Și încă una…
În ziua în care guvernul Cîțu a picat în Parlament, demis prin moțiune de cenzură, un secretar de stat, singurul din Vrancea, posta pe Facebook, câteva poze și un mesaj. Se lăuda cu vizita ambasadorului unui stat asiatic, musulman, într-o podgorie din Vrancea.
Secretarul de stat anunța că, prin această vizită, s-au pus bazele cooperării economice dintre marele stat asiatic, cu o populație de peste 270 de miiioane de locuitori și județul Vrancea.
Pe Facebook așa ceva este posibil cât ai pocni din degete, mai repede decât le ia unora să pună un emoticon. În viața reală, însă, este o glumă proastă. Ca și aceea, promovată an de an, de organizatorii parangheliilor de la festivalul Bachus, care spuneau că se omoară chinezii după vinurile din Vrancea.
Ce vreau să spun…
Pe Facebook, am aflat de la fostul premier al României că am scăpat de pandemie, că avem salarii de 3.000 de euro și că bunăstarea ne așteaptă după colț.
Din postările celor care conduc județul descoperim, zi de zi, că viața e frumoasă, economia merge brici, toți vrâncenii au loc de muncă, iar veniturile sunt în creștere continuă. Este suficient să-și posteze fotografia pe contul personal și să scrie „Dezvoltăm Vrancea” pentru ca nivelul de trai să mai sară cu câteva sute de like-uri.
Pe Facebook, noul spital județean din Focșani este aproape finalizat. Ar mai fi nevoie de două, maxim trei postări ca să fie inaugurat, gata să primească primii pacienți. Iar pentru acest deziderat, politicienii responsabili și specialiștii lor în social-media lucrează în ritm susținut. Așa că aveți toată încrederea.
La fel de bine stau lucrurile și pe autostrada care leagă Focșaniul de Buzău, unde lucrările avansează cu viteza luminii. La fel ca pe drumurile județene și mai peste tot. Este o efervescență permanentă.
În realitate…
Lucrurile stau mai puțin bine, așa cum avem ocazia să constatăm toți cei care avem mai puțină vreme de pierdut pe Facebook decât ei, politicienii care ar trebui să lucreze în interesul nostru.
Deși a trecut un an de la alegeri, nu s-a produs nici o schimbare și nici nu sunt semne că acest lucru se va întâmpla. Județul este la fel de sărac, salariile și pensiile sunt cele mai mici din țară, iar serviciile publice, de sănătate și educație, sunt la fel de proaste ca și în trecut. Oamenii mor pe capete în spitale, iar cei mai mulți dintre vrânceni se zbat să supraviețuiască cu salariul minim sau cu pensii de sub 1.300 de lei. În ce privește bunăstarea, nici nu mai are sens să pierdem vremea.
Și, mai grav, vedem la noii conducători aceleași apucători proaste ca și la cei vechi. Promovarea politrucilor de partid pe criterii de incompetență, slugărnicie față de șef și nepotism, risipă de bani publici, contracte oneroase încheiate cu aceleași firme clientelare (nici măcar nu s-au obosit să le schimbe). Și, peste toate, multă propagandă mincinoasă pe Facebook.
