Groparii culturii focșănene
Hotărârea de desființare a Ateneului Popular va constitui certificatul de deces al culturii focșănene de calitate iar cei care își vor da acordul vor rămâne în istoria municipiului nostru drept groparii săi.
Imediat după căderea comunismului, circula o anecdotă despre un activist de partid care, invitat la o piesă de teatru, începe să facă tot felul de propuneri bizare. Între altele, cerea înlocuirea lui Hamlet cu un tânăr tractorist fruntaș care nu-și răzbună tatăl ucis ci demască o bandă de sabotori ai societății socialiste multilateral dezvoltate. Locul Ofeliei, fragilă și dezorientată, urma să fie luat de o utecistă harnică și vânjoasă decorată pentru depășirea planului în producție. Extenuată de efortul depus, ea nu mai era îndemnată să se închidă în mânăstire ci să se înscrie într-o tabără de odihnă și recrere.
Toate acestea erau menite, în opinia politrucului, să revitalizeze piesele învechitului Will Shakespeare și să le aducă în contemporaneitate, în acord cu gusturile publicului modern.
Mi-am adus aminte de anecdota comunistă citind preambulul proiectului de hotărâre prin care Misăilă, consecvent, își susține vechea obsesie de a desființa Ateneul Popular și orchestra Unirea, precum și de a restrânge activitatea corului „Pastorala“.
Compozitori precum Mozart, Bach, Brahms, Beethoven sau Vivaldi, ale căror piese fac parte din repertoriul artiștilor focșăneni, i se par învechiți lui Misăilă. Și pe bună dreptate. Cei enumerați mai sus, s-au născut și au creat cu câteva sute de ani înainte ca el să se nască.
Drept care, asemenea activistului comunist, el dorește să pună în practică propriile-i idei care să conducă la revitalizarea activității culturale în Focșani. Reduse la esență, acestea, ideile, pot fi definite într-o singură frază: îngroparea actului cultural de bună calitate promovat prin Ateneul Popular și înlocuirea sa cu șușanele de gust îndoielnic dar foarte costisitoare, în Piața Unirii.
Cu siguranță muzica clasică și cea corală nu este pe placul oricui, numărul melomanilor fiind destul de redus. Situația este valabilă în toată lumea nu doar la Focșani. Nicăieri, însă, desființarea și restrângerea activității a instituțiilor muzicale nu reprezintă o soluție de luat în serios. Dimpotrivă, acestea sunt susținute financiar de autoritățile publice și de sponsori.
O filarmonică, o orchestra simfonică, un templu al muzicii precum Ateneul Popular sau un cor de nivelul „Pastoralei“ reprezintă un motiv de mândrie pentru orice comunitate cu pretenții.
Chiar dacă nu produc bani, un primar competent, care ține la cartea de vizită a orașului pe care îl conduce și care își iubește concetățenii va face eforturi pentru a le menține în funcțiune și pentru a le promova activitatea. În nici un caz nu le pune lacăt pe ușă.
Drept care, dacă demersul lui Misăilă va reuși iar consilierii îi vor face pe plac și vor vota, hotărârea de desființare a Ateneului Popular va constitui certificatul de deces al culturii focșănene de calitate. Iar cei care își vor da acordul vor rămâne în istoria municipiului nostru drept groparii săi.