Gara veche a Focşaniului inaugurată la 1881 în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, demolată „fără milă”
Ce nu au reuşit cele două războaie mondiale şi cutremurele din cea mai activă zonă seismică a României, ce nu au făcut nici măcar habotnicii comunişti locali care oricum puseseră la pământ mare parte din oraş, au înfăptuit fără nici un scrupul personaje ca Miron Mitrea, Mihai Necolaiciuc, Bucşaru, Marian Oprişan, Decebal Bacinschi, Corneliu Prunache şi liota lor de executanţi: dărâmarea clădirii de patrimoniu a Gării.
Concepţia proiectului 100% românească plus aportul focşăneanului Anghel Saligny. Forţa de muncă participantă, compozită, mulţi italieni, germani, unguri din cauza deficitului forţei de muncă specializate româneşti. A contribuit din plin la modernizarea oraşului, B-dul Gării devenind artera cea mai modernă, dar şi cea mai elegantă şi folosită pentru promenadă. Ca mărturie au mai rămas ca nişte soldaţi credincioşi doar castanii să stea de strajă …
Actul de naştere al Gării Focşani datează de la 1881, an în care la 10 mai România a devenit Regat, iar la ceremonia de inaugurare din 14 octombrie ne-au făcut onoarea să participle Regele Carol I şi Regina Elisabeta.
S-au invocat motive ridicole care astăzi apar şi mai bine tuşate gen dezvoltarea traficului feroviar sau structura fragilă a construcţiei. La acea vreme un tren rapid făcea cursa Focşani-Bucureşti de 200 km cu puţin peste 2 ore astăzi în mai bine de …3 ore. Cât despre gogoriţa cu creşterea traficului e de râs când realizezi că SNCFR e în pragul falimentului, sau de plâns, dacă o priveşti din perspectivă economică. Ca dovadă, structura gării din Rîmnicu-Sărat, gară soră cu cea din Focşani, e în picioare neafectată, e bine mersi. Concluzia? Toată operaţiunea a fost premeditată cu multă rea-credinţă…
Miza?
Tocarea de bani europeni prin proiectul Phare. Circa 6 milioane de euro doar clădirile. Reţeta folosită: cea clasică. Firme dubioase, de partid, încredinţări directe pe ochi frumoşi apoi anulate, licitaţii frauduloase contestate în instanţă, tacâmul cunoscut de malversaţiuni.
Rezultatul?
O construcţie nefinalizată deşi a fost lansată cu pompă de însuşi fostul premier Adrian Năstase în timpul campaniei electorale pe cand se visa preşedinte, în decembrie 2004. Aşa se scrie istoria, fiecare gară cu fondatorul ei. O construcţie care nu se leagă, urbanistic, în nici un fel de oraş. O construcţie aflată în mijlocul unei zone căzute pur şi simplu. Alăturări inestetice de obosite paralepipede tip, comuniste, cu un altul supraînălţat şi kitchios. O măgăoaie din panouri plasticate şi sticlă mată, nefuncţională, îmblânzită de o piaţă uscată, din pavele, ce se vrea asortată prin banalul mobilier urban. Brâul de castani ce brăzda şi unea într-o panglică verde odată oraşul se opreşte brusc, amputat pe vecie, şi priveşte neputincios la grandomana ctitorie. (Dan NICHITA)
Articol republicat în Ziarul de Vrancea.Prima publicare, luna martie 2016