Gânduri din pandemie | Satul Negrilești din județul Vrancea împlinește astăzi 435 de ani de atestare documentară
La împlinirea vârstei de 435 de ani de atestare documentară a Negrileștilor Vrancei, urăm satului viață veșnică, iar locuitorilor și celor născuți pe acest meleag drum luminos în istorie și în viața de toate zilele. (Va urma)
Iată „actul de naştere” a unor așezări vrâncene, în fapt patru așezări – Negrilești, Bârsești, Topești, Ferești (dispărut):
„Zapisul lui Radului Ducăi o[t] Fireşti pe cum au cumpărat moşiia de la Blaj ot Topeşti parte[a] lui Văscan, ficiorul Zeaicăi a patra parte, ce să va alege din partea Zeaicăi, din tot locul, din hotar în hotar ca să fie moşia lui în vec[i] şi ficiorilor lui, şi nepoţilor lui şi strănepoţilor lui. Şi din oaminii lui Văscan să n-aibă, şi din fraţii lui, nici o treabă a întoarce Blaj. Şi au întrebat pe Văscan şi fraţii lui zicându să-ş[i] cumpere Văscan moşia, el au zis că n-are nici o putere, ci ce să o vânză Blaj cui va găsi. Dec[i] au cumpărat-o Radul Duca şi au dat 9 capre cu ezi alăture şi 3 taler[i] bătuţi şi eden ţap şi edin cojoc nou şi era[u] oamini într-ace tocmală, anume Necula ot Fereşti, Ionaşco Flaşcă, Stroe ot Bârsăşti, Ion Bărsăşti, Crăciun ot tamu, Săchel o[t] tamu Bălan ot Negrileşti snă lui Şandru şi popa Ion ot Negrileşti şi alţi oamin au fostu de faţă acolo şi au dat adălmaş 7 vedre vin şi pintru mare credinţă ne-am pus degitele ca să s[ă] crează.”
Despre Negrilești, legenda spune că poartă numele unuia dintre feciorii Mătușii Tudora Vrăncioaia - Negrilă sau Negrea.
Dacă ar fi să dăm crezare legendei, Negrileștii ar trebui să aibă vârsta de 544 de ani (În 1476, a avut loc Bătălia de la Războieni, când se spune că Ştefan, care pierduse lupta, s-a retras în munți, unde și-a refăcut armata, învingându-i apoi pe dușmani).
Dacă luăm de bază documentul invocat mai sus, cum procedează istoricii, înseamnă că satul are vârsta de 435 de ani. Logic vorbind, concluzionăm că niciuna dintre cele două variante nu se susține, adevărul privind vârsta legendarei așezări vrâncene, fiind cu totul altul.
În primul rând, e de presupus că atunci când Ştefan cel Mare a ajuns în Ţinutul Vrancei a găsit aici așezări bine organizate, pe bătrâni, altfel n-ar fi fost posibil ca el să adune de pe aceste meleaguri cete de luptători, care să-l ajute în bătălie, pentru a-i învinge pe turci, ceea ce ne îndrituiește să afirmăm că un sat ar putea ajunge la o asemenea formă de organizare cam în 100-150 de ani, putând să avansăm vârsta de 700 de ani.
În privința documentului din 3 mai 1585, care atestă existența Negrileștilor, prezentat mai sus, afirmăm că acesta ne relevă, pentru prima dată, doar numele așezării vrâncene, dar nu și data nașterii acesteia, deoarece o așezare întemeiată, cu biserică și preot care știa să scrie și să citească, are o vechime de cel puțin 100 de ani mai mult.
Pe de altă parte, atunci când în Vrancea, se făceau anumite înscrisuri între vrânceni şi domnie sau chiar acte de vânzare-cumpărare, aceștia apăreau cu numele lor şi cu menţiunea ,,ot Vrancea”, neinteresând satul de baştină al acestora, Vrancea întreagă, fiind o singură moşie.
Această cutumă ne îndreptățește să afirmăm că toate așezările vrâncene sunt mult mai vechi decât o atestă documentele. În sprijinul afirmației noastre vin și descoperirile arheologice de pe Dealul Dumbrava Bârseștilor, care au dat la iveală dovezi ale locuirii omului în această zonă încă din paleolitic.
În privința documentului care atestă existența Negrileștilor, și acesta are două elemente specifice, fiind unic chiar între Documente putnene, date la iveală de Aurel Sava. Atât martorii cât și cei care încheie actul de vânzare-cumpărare sunt din sate diferite, motiv pentru care apar și numele satelor de proveniență, altfel ar fi apărut doar apelativul ,,ot Vrancea”.
Între martorii prezenți la încheierea actului de vânzare-cumpărare, participă şi un preot, ,,popa Ion” di Negrilești. Semnalarea prezenței preotului Ion în acest document, este importantă deoarece ne ajută să concluzionăm că la acea dată, Negrileștii avea biserică şi preot. Acest lucru demonstrează că aşezarea vrânceană este mult mai veche decât o atestă acest act de vânzare-cumpărare.
Prezentând oameni din patru sate - Fereşti (dispărut), Bârseşti, Negrileşti şi Topeşti - documentul are şi o valoare istorică, etnografică şi lingvistică: ●respectul dreptului de protimisis - întâietate, preferință pentru vecini sau rude la vânzarea sau cumpărarea unui imobil; ● realizarea tranzacțiilor în bani și în natură; ● comunicarea şi încrederea dintre oamenii din cele patru sate (vindeau pintru vecie). Dacă Satul Fereşti a dispărut, la fel ca şi antroponimele Blaj, Duca, Ionaşcu, Flaşcă sau Stroe, constatăm că antroponimul ,,Văscan”, de la vâsc < bg. vasko, există în Negrilești, la fel ca şi toponimul ,,Zăica” (Dealul Zăica), aflat în partea de est a comunei.
Pentru a evidenția înălțimea morală a celor care întocmeau asemenea acte, pintru vecie, vom reține formularea: „şi pintru mare credinţă ne-am pus degitele ca să s[ă] crează”.
Pentru buna credință în vânzare și cumpărare (vânzător/ cumpărător de bună credință) cei care nu știau carte puneau degetul pe o cruce făcută pe hârtie semn al cinstirii și credinței creștine, pentru că „pe unde iese vorba, iese și sufletul”. De multe ori renunțau la peceți, cei care le aveau, pentru că „semnătura prin punere de deget” avea mai multă greutate și credibilitate.
* * *
Prima hartă cunoscută a Vrancei datează din anul 1737, tipărită de Dimitrie Cantemir în Olanda şi descoperită de G. Vâlsan la Biblioteca Naţională din Paris, în care apare numele Vranczia, şi numele a 10 sate, între care şi „Negrilesty”.
În lucrarea sa, Vrancea, Ion Conea prezintă o listă de 11 hărți istorice în care apar numele a 46 de așezări vrâncene. Negrileștii apare în toate cele 11 hărţi.
Observăm cu mare surpriză că între cele 46 de aşezări vrâncene apare şi topicul ,,Călugăru”, sat dispărut astăzi, dar figurat pe hartă ca situat între Negrileşti şi Bârseşti” - transcris Kalogera/ Kalugeru, (în 1783, 1790, 1811). În harta din 1811, apar: Kelugeru şi Negrilesty, în foaia 97.
După 1811, numele localității Călugăru nu mai apare în alte hărţi istorice. Probabil că locuitorii săi s-au mutat spre vest, către actualul Negrileşti, terenul fiind mai larg și mai adăpostit – un amfiteatru natural cu expunere sud-estică.
Locuitorii Satului Călugăru au fost nevoiți să plece deoarece terenul devenise neîncăpător din cauza numărului mare de locuitori, locul fiind mărginit la sud, de zidul abrupt dinspre Putna, iar la nord de Muntele Gornit, dar și pentru că erau probleme datorită vântului de pe valea Putnei sau cine știe ce s-a mai întâmplat.
Oricum, toponimul „În Călugăr”, „La Călugăr” este cunoscut și astăzi, iar locul, un teren așezat cu expunere sudică, la ieșirea sud-estică din sat, este propice agriculturii și pomiculturii.
La împlinirea vârstei de 435 de ani de atestare documentară a Negrileștilor Vrancei, urăm satului, viață veșnică, iar locuitorilor și celor născuți pe acest meleag drum luminos în istorie și în viața de toate zilele. (Va urma)
Focșani, 3 mai 2020
Costică NEAGU
Două imagini extraordinare. Vedere de pe Dumbrava Bârseştilor (sus), de unde se vede Curmătura Sovejei şi vedere de pe Vf. Tălmaci (jos), de unde se vede satul flancat de Dealul Zăicîi şi de Dealul Babei, poate Baba Vrâncioaia, dar şi de Dumbrava Bârseştilor care închide acest cuib de vulturi!
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
