Frustrarea Bucurei-Oprescu și frustrarea mecanicului de locomotivă
Așa cum probabil că v-ați dat seama, acest text este despre recalcularea pensiilor. Un proces cu care guvernanții, în special de la PSD, ne-au împuiat capul încă de pe vremea lui Budăi.
Recalcularea pensiilor a provocat un val uriaș de nemulțumire în rândul beneficiarilor. Este un lucru de neînțeles pentru Simona Bucura Oprescu și colegii de la guvernare ce se așteptau la cu totul altă reacție – probabil un val de mesaje de simpatie nețărmurită față de partid și de politica sa „în slujba pensionarului”.
Dar, în loc să se delecteze cu lectura a mii, zeci de mii, milioane de declarații de dragoste venite din partea seniorilor, „părinții și bunicii noștri”, Bucura Oprescu s-a văzut obligată să dea explicații publice despre pensiile care au scăzut. De câteva zile, o vedem, face turul televiziunilor, vizibil iritată, scrâșnind fiecare cuvânt printre dinți. Folosește o voce afectată, ca și cum i-ar păsa, însă efectul este contrar. Devine enervantă.
Ministra repetă obsesiv că nici o pensie nu va scădea, indiferent de ceea ce scrie pe hârtiile de recalculare, și nu pricepe de ce, în ciuda asigurărilor, crește numărul nemulțumiților.
De aici și frustrarea ei, ca om de partid.
Să explicăm... Cu excepția unei perioade de cinci ani, când a condus o firmă privată, Simona Bucura Oprescu a ocupat doar funcții politice. O carieră care nu necesită nici pregătire profesională, nici aptitudini sau talente speciale și nici studii serioase. Promovarea depinde de bunăvoința șefilor politici, iar nu de competență sau de expertiza profesională.
Un astfel de personaj, care și-a făcut din politică o meserie, este dependent de partid, față de care devine obedient. Nu face niciodată scandal și va mulțumi recunoscător, chiar dacă ceea ce i se oferă este sub așteptări. Va accepta orice, știind că vor urma și alte compensații. De aici și mentalitatea specifică.
Bucura Oprescu exportă acestă mentalitate, a omului de partid, la nivelul pensionarilor de care este răspunzătoare. Consideră că, așa cum se întâmplă în partid, vârstnicii cărora le-a tăiat drepturile pe hârtie ar trebui să fie fericiți că nu le-au fost tăiate și în realitate.
Ca om de partid, învățat să ia ce i se oferă, probabil că o irită nemulțumiții. Îi consideră nerecunoscători pentru favorul care li s-a făcut. Fac scandal, în loc să aștepte, în sărăcia lor, viitoarele compensații-pomană: un voucher de căldură, un card de alimente, ochelari plătiți de stat, excursii pe la mânăstiri etc.
De partea cealaltă avem frustrarea pensionarilor care au primit deciziile de recalculare cu pensii mai mici. Am ales, pentru exemplificare, un bătrân mecanic de locomotivă care plângea pentru că veniturile i-au fost reduse, pe hârtie, de la 7.000 de lei, undeva la 4.000 de lei.
Cu lacrimi în ochi, spunea că a muncit o viață, în condiții grele, și a subliniat că a fost cinstit – cu trimitere la politicieni, asociați cu corupția, nepotismul și incompetența. Cu toate acestea, s-a trezit, spre finalul vieții, drepturile reduse.
Frustrarea mecanicului este a omului care și-a construit cariera singur, prin propriile forțe, prin competență și pregătire. Nu l-au ajutat nici carnetul de partid și nici șefii politici. Școala de mecanici a făcut-o pe bune pentru că, altfel, nimeni nu ar fi riscat să-i dea pe mână un tren.
A condus trenul pe frig, pe arșiță, pe ceață, ziua, noaptea și s-a asigurat, de fiecare dată, că ajunge la destinație în bune condiții. O noapte petrecută pe locomotivă, conducând pe distanțe de sute de kilometri, este infinit mai dificilă decât o noapte petrecută „în slujba țării”, la o ședință de partid, printre platouri cu mici și pahare de șpriț.
Drept urmare, pensia pe care o primește este pe deplin meritată, fiind câștigată cu multă sudoare și cu eforturi uriașe care i-au afectat sănătatea și viața personală. O confirmă, zilnic, organismul slăbit, orele petrecute în cabinetele medicale sau pumnul de medicamente pe care îl înghite ca să-și trateze bolile profesionale. De unde și frustrarea sa, după recalculare.
Se simte insultat și umilit de Simona Bucura Oprescu și guvernul din care face parte. Statul îl tratează ca pe un un cerșetor, care beneficiază de drepturi pe care nu le merită. Acest lucru rezultă din hârtia de recalculare și este întărit de declarațiile conform cărora pensia nu-i va scădea. Este ca și cum i s-ar face un favor, ceea ce nu este adevărat.
Realitatea este alta. În cazul lui și al celorlalți 20% dintre pensionarii care au lucrat în condiții grele și care, la recalculare, s-au trezit cu pensii mai mici, statul a comis o inechitate. O inechitate pe care încearcă să o acopere cu declarații și promisiuni.
Guvernul vrea să rezolve criza provocată de recalculare prin intermediul unor scrisori în care pensionarilor li se va repeta că drepturile în plată nu vor scădea. Este o prostie. Un demers care nu va convinge pe nimeni, dar care confirmă că politicienii trăiesc într-o altă lume, rupți de realitate. Au devenit victimele propriei propagande, în condițiile în care minciuna, dezinformarea și jumătatea de adevăr au devenit parte ale politicii guvernamentale.
