Exerciții de admirație...Părintele Ion Ciobotea, preot și stâlp al Cetății la Ruginești
De câțiva ani, vara în lunile iulie, august (anul acesta pe 8 septembrie), am fost împreună cu mai mulți colegi, profesorii: Răzvan Săcrieru, Mihai Adafini, Liviu Roman, Nicolae Damian, la Ruginești, invitați de Părintele Ion Ciobotea, parohul Bisericii Ruginești II, pentru a participa la Sărbătoarea fiilor satului sau la alte activități cultural-educative.
Mare a fost surpriza să vedem că părintele Ion este sufletul acestor manifestări, să vedem cum roiește în jurul Domniei Sale întreaga comunitate, să vedem că toate vârstele se adună în curtea bisericii, apoi curg către Monumentul Eroilor din centrul comunei. Cel puțin la ultima activitate din 8 Septembrie – Nașterea Maicii Domnului, care a coincis și cu începutul anului școlar, am avut senzația că trăiesc zilele școlii românești de pe timpul lui Spiru Haret, ale Domnului Trandafir, zile în care dascălul și preotul primeau copiii la școală cu sufletul deschis, chiar dacă mulți dintre ei veneau desculți și nemâncați.
Participând și văzând programele prezentate de copii (Tedeum pentru românii din diaspora, Nunta de aur; Simpozion cu tema – istorie, cultură și geografie locală sau Programul artistic prezentat de copiii Centrului Parohial Ruginești), ai o stare de satisfacție și mulțumire că ceva frumos se întâmplă într-o școală rurală (Din cei 31 de academicieni născuți în Județul Vrancea, 14 s-au născut și au făcut școala primară în mediul rural.), cu toate reproșurile pe care și le fac deopotrivă, școala, familia și comunitatea.
Când aud asemenea lucruri, mă gândesc la o vorbă a lui Simion Mehedinți – Biserica și Școala sunt cele două lumânări ale satului – și mă gândesc cu mare tristețe: Oare de ce suflăm tot timpul în cele două lumânări, dând vina unii pe alții?!
Anul acesta, Părintele Ion Ciobotea a invitat la Ruginești trei profesori care au vorbit despre: Învățătorul și scriitorul Ioan Ciocârlan, despre Învățătorul și deputatul Neculai Jechianu, despre învățătorul Vasile Chiticaru, despre Prezența Comunei Ruginești în primul dicționar editat de Societate Română de Geografie și 150 de ani de la nașterea Reginei Maria.
De-a lungul timpului, de multe ori, în privința educației, Biserica și Școala au mers pe căi diferite: uneori din cauza oamenilor, alteori din cauza regulilor impuse sau din cauza indiferenței față de aproapele fiecăruia.
Dacă vrem să aflăm din ce cauză oamenii nu-și respectă semenii, să mergem la Ruginești la asemenea evenimente și vom vedea care-i leacul – vom vedea cu ce patos, copiii recită și cântă coruri patriotice, sau participă la piese tradiționale, vom vedea cu ce interes și admirație asistă adulții (între care se află și Primarul satului – Ion Avram) la asemenea activități și cum se uită la ,,dirijor”, care nu este altul decât preotul satului – Părintele Ion CIOBOTEA –, toată lumea.
Altădată asemenea evenimente educative s-au desfășurat chiar în Sfânta Biserică, din lipsă de spațiu adecvat, anul acesta, întregul spectacol s-a desfășurat în noul local al Căminului Cultural, o impunătoare și dotată Casă de Cultură cum nu găsim nici chiar într-un oraș din Județul Vrancea.
Notând aceste gânduri de admirație pentru Părintele Ion Ciobotea, pentru ce am văzut la Ruginești, mi-am amintit de o mai veche polemică privind atribuirea numelui ,,Sava Atanasiu” școlii din Ruginești, când s-a adus în prim-plan numele lui ,,Tudor Vornicu” și constatând că niciuna din propuneri nu a fost finalizată oficial, până în prezent, propunem celor în drept ca Școala gimnazială din Ruginești să se numească ,,Școala Gimnazială ,,Sava Atanasiu”, iar căminul cultural să fie denumit ,,Casa de Cultură Tudor Vornicu”.
În felul acesta, răsplătim cum se cuvine, cele două personalități reprezentative, care s-au născut în Rugineștii Vrancei și care pot crea un motiv de emoție și recunoștință pentru înaintași, iar pentru Preacucernicul Părinte Ion Ciobotea, Domnia Sa, un om al cetății, care ține cele două lumânări ale satului (Biserica și Școala), mereu aprinse, rostim din suflet urarea: ,,Vrednic este!”
Costică NEAGU














