Ecouri | Hora Unirii... cu năbădăi, la Focșani!
Am fost și eu în Piața Unirii din Focșani și nu m-am simțit umilit de faptul că niște oameni în uniformă, destul de amabili, m-au controlat, după ce s-au prezentat politicos, așa cum reclamă o mulțime de ,,anonimi” în Ziarul de Vrancea.
Din câte am învățat din copilărie și din punctul meu de vedere, orice colectivitate fie umană, fie de alte vietăți, se conduce după niște reguli imuabile, devenite instincte.
Deși se consideră ființă rațională, omul încalcă cu bună știință aceste reguli, creând derută și anarhie, în numele unor pretinse idealuri înalte: dreptate, libertate, demnitate, drepturile omului etc., dar el însuși încalcă cu bună știință aceste drepturi creând frustrări și false probleme..., dar nu se revoltă atunci când sunt încălcate drepturile colective și naționale.
Are dreptate un cunoscut jurnalist român, care spune că ,,Noi alegem, ca să avem pe cine înjura!” Ce fel de popor suntem? Ce vrem? Care este criteriul după care alegem pe cineva? Ce credem despre el? De ce l-am ales? A doua zi după ce l-am ales, îi căutăm bubele. De ce nu le căutăm înainte de a pune ștampila ,,Votat”?
Această stare de gregaritate explică și faptul că după atâtea alegeri ,,libere și democratice” nu s-a apropiat niciun partid de un scor care să-i asigure o siguranță în guvernare, iar atunci când un partid a obținut un scor bun, toată scena politică a sărit asupra lui, împreună cu exteriorul – o adevărată isterie națională – l-au intimidat și l-au pus la pământ.
Revenind la Hora Unirii de la Focșani și la reproșurile făcute pe Ziarul de Vrancea, cred că avem de-a face cu un infantilism cetățenesc, în cel mai bun caz.
Organizatorii au văzut ce s-a întâmplat la Iași și au luat măsurile cuvenite. Să nu uităm incidentele întâmplate președinților Constantinescu și Băsescu! Cui folosesc aceste ,,demonstrații democratice”?!
Din toate timpurile conducătorii de trib, regii, împărații, conducătorii militari, oamenii politici, oamenii de stat au avut un regim special, fiind permanent în ,,bătaia puștii”. Moș Ion Roată se afla în preajma Domnitorului și a înalților funcționari publici, pentru că era Deputat ad-hoc, nu oricine...!
Pe 24 Ianuarie, la Focșani se afla Președintele Camerei Deputaților și Primul Ministru, așa că SPP-ul a hotărât crearea unor filtre prin care să sporească securitatea invitaților de rang înalt, dar și siguranța participanților, ceea ce mi-a dat încredere și m-a bucurat. Eu m-am dus acolo să ascult Hora Unirii, să mă bucur, să mă întâlnesc cu prietenii, să ascult cântecul nostru vrâncean.
Pe de altă parte, plecarea oaspeților înainte de Horă, trebuie judecată și în alt registru... În timp ce noi sărbătoream, ei erau în exercițiul funcțiunii și nu știm ce mai aveau pe agenda de lucru în ziua aceea, mai ales că trăim timpuri tulburi și nesigure. Ne supărăm pe aceste lucruri ,,minore” și nu vedem ,,pădurea de uscături”, cum ziceau bătrânii – gura lumii sau așa cum spunea cândva Mehedinți, vorbind despre poporul german: ,,docilitatea de <ceată>, o docilitate ovină a gestului plecat din capătul șirului. Sare una, sar toate după ea, chiar dacă ar sări de râpă...”.
Nimeni nu s-a supărat că în preajma sau în timpul zilei de 24 Ianuarie, presa a vorbit mai mult despre scandaluri, despre conflictul din Ucraina, decât despre Unire?! Nici măcar Televiziunea Națională sau nu s-a vorbit deloc la moartea lui Eugen Simion, fostul președinte al Academiei Române!
Oameni buni, o să vă mirați sau o să mă înjurați, poate, când voi mărturisi că am ascultat cu atenție discursurile de la tribună.
Dincolo de unele nuanțe politicianiste, am identificat și multe afirmații corecte și reale (solicitarea publică, elegantă a Președintelui Consiliului Județean, prof. Cătălin Toma, către primul ministru, de a aloca fonduri pentru un spital județean)?!
Iar ca să potolesc mânia proletară a celor care s-au simțit jigniți pentru că ni s-a interzis participarea în format ,,buluc, claie peste grămadă”, voi da două exemple privind simbolistica Unirii:
Ecaterina-Cocuța Conachi (1829-1870), fiica lui Costache Conachi și soția lui Nicolae Vogoride, cel care a măsluit primele alegeri, bănuindu-l de trădare, a spart biroul soțului, a furat corespondența acestuia cu ambasadorul Imperiului Otoman, a trimis scrisorile la Paris, provocând un mare scandal internațional și obținând reluarea alegerilor care au confirmat Unirea, ratându-și căsnicia, deși avea 4 copii.
Iată ce ne spune pictorul Nicolae Grigorescu (1838-1907) despre modul în care românii au întâmpinat Unirea Principatelor
Dacă tot nu respectăm politicienii, marile evenimente ale neamului, le putem sărbători în forul nostru interior, cu prietenii, cu membrii familiei sau cu cei care împărtășesc aceleași idei.
Important este să credem cu adevărat: Trăiască Unirea, trăiască în veci România!
Costică Neagu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
