Dom’ primar, scoateți vacile pe asfalt!
Prins până peste cap cu elaborarea mărețele proiecte de inspirație asiatică, pe care urmează să le implementeze și care vor transforma micuța noastră urbe provincială într-o metropolă comparabilă măcar cu una dintre cele trei capitale ale popoarelor japonez, chinez și sud coreean, vecine și prietene, pe care le-a vizitat de curând, Cristi Misăilă pare că a uitat ceva în urmă.
Un detaliu mărunt și total nesemnificativ.
Lansat avântat pe drumul progresului și al dezvoltării socio-urbanistice, primarului de Focșani i-a scăpat din vedere că primăvara se tunde iarba și se plivesc buruienile.
Așa se face că, sub atenta-i lipsă de supraveghere, bălăriile au năpădit întreg orașul pe toate dimensiunile. I-au invadat până și spațiul intim de sub geamul biroului din sediul Primăriei. Pirul de pe bulevarde și de pe străzile principale s-a înălțat de un metru iar în parcuri și printre blocurile cenușii se dezvoltă în voie lucerna.
În paranteză fie spus, dacă nu vă înțelegeți cu soacra și vreți să scăpați de ea, nu vă încărcați cu păcate punându-i gând rău. Este de ajuns s-o invitați la plimbare chiar pe strada Ștefan cel Mare. Sunt șanse foarte mari să se rătăcească printre tufele care cresc pe marginea troturarului.
Total depășiți de evenimentele naționale și internaționale, muncitorii din cadrul Direcției de Dezvoltare nici măcar nu se mai obosesc să mimeze lupta cu natura sălbatică. Și cu atât mai puțin să ridice vreun pai de pe jos ori să pună în funcțiune vreun utilaj de tăiat iarba.
În tradiționalele veste de lucru, de culoare verde fosforescent, oamenii își trec timpul tolăniți la umbră răsucind țigări de tutun, așteptând să le meargă leafa pe card și alimentând zvonurile potrivit cărora un anumit primar intenționează să externalizeze administrarea spațiilor verzi, pe foarte mulți bani, unei firme de partid. Sub pretext că municipalitatea nu reușește să mențină orașul curat și are nevoie de ajutor.
Până atunci vă reamintesc, dacă ați uitat cumva, că în urmă cu câțiva ani, maidanele neîngrijite din spatele blocurilor deveniseră un adevărat rai al vitelor. Cai, vaci, oi sau capre erau aduse de stăpâni, dimineața devreme, și lăsate să pască în voie până seara târziu. Un fel de cositoare biologice care poluau cu bălegar. Din când în când, în căutare de iarbă grasă, ierbivorele ieșeau dintre blocuri și se instalau, printre copaci și plante decorative, în spațiile verzi care mărgineau străzile.
De aici și expresia, care a intrat la vremea respectivă în folclorul urban, „paște vaca pe asfalt“.
