Despre taxe, solidaritate, incompetența politicienilor și alte corecturi financiar necesare
Zilele acestea, reprezentanții partidelor poartă negocieri pentru pachetul de măsuri fiscale menite să reechilibreze deficitul bugetar pe care tot ei l-au provocat. Pe surse, pentru că nimeni nu dorește să-și asume o poziție oficială, apar tot felul de informații alarmiste despre ceea ce ne așteaptă pe noi, românii de rând.
Creșterea TVA, majorarea taxelor și impozitelor locale, taxă pentru toate cumpărăturile cu cardul, taxă de solidaritate plătită de cei care au venituri de peste 10.000 de lei, contribuții la sănătate pentru pensionarii care obțin pensii de peste 2.500 de lei și tot felul de alte parascovenii care te fac să-ți iei câmpii și să te duci pe valurile pârâului Corund, care a inundat Salina Praid.
***
În toate știrile și emisiunile de televiziune, invitații, analiști și reprezentanți ai partidelor, sunt de acord că românii obișnuiți vor suporta costurile incompetenței și prostiei politicienilor care ne-au guvernat în ultimii ani.
***
Aproape deloc, în trecere, în se mai pomenește, în spațiul public, despre reducerea cheltuielilor publice. Iar dacă se vorbește referirile sunt la concedierea unor funcționari din instituții publice. Bineînțeles cei care nu au spate politic și care își fac treaba.
Că doar n-o să vă așteptați ca partidele să-și dea afară proprii lipitori de afișe și atârnători care parazitează structurile de stat. Mai ales că o parte din salariile acestora intră, fie în buzunarele celor care i-au angajat, fie în visteria de partid. Doar nu sunteți într-atât de naivi încât să credeți că un oarecare, și prost și incompetent, ajuns pe o funcție cu salariu baban datorită partidului, la final de lună pleacă cu toți banii acasă.
Para-ndărătul la salariu este o practică intrată în tradiție, de la cea mai măruntă comună, la cea mai bine plătită instituție bugetară. Este o formă de „solidaritate”, dacă vreți.
***
Apropos de solidaritate. Pe nicăieri, de la introducerea măsurilor de austeritate, nu am auzit vreun parlamentar să spună că va renunța la beneficiile pe care le primește – majoritatea nejustificate – în semn de solidaritate cu românii puși să plătească costurile dezmățului bugetar provocat de colegii săi.
Ceea ce, pe mine, ca cetățean particular, mă face să cred că toți banii pe care îi vom plăti în plus, sub formă de taxe, impozite și alte contribuții, sunt doar pentru ca acești politicieni, repet, vinovați pentru situația în care am ajuns, să-și păstreze privilegiile și beneficiile, pe care tot noi le plătim.
De exemplu, câți dintre voi știu că parlamentarul care vă reprezintă încasează lunar, pe lângă salariul de bază net de aproximativ 11.000 de lei (la care se mai adaugă niște bonificații) și suma de 35.500 de lei pentru cheltuieli forfetare.
Bine, va răspunde parlamentarul dumneavoastă, dacă va accepta să stea de vorbă, aceștia sunt banii pentru salariile consilierilor și cheltuielile cu funcționarea biroul parlamentar. O explicație ce corespunde doar parțial realității. Parlamentarii sunt politicieni, iar obiceiul politicienilor este de a prezenta adevărul doar pe jumătate sau pe sfert, în funcție de propriile interese. Acesta este motivul pentru care, vreme de trei ani, ni s-a ascuns adevărul despre guvernare.
Revenind la cheltuielile forfetare…. Realitatea este că din cei 35.500 de lei pe care îi primește lunar, parlamentarul dumneavoastră este obligat să justifice cu acte, doveditoare doar jumătate din cheltuieli, adică 17.250 de lei.
Pentru cealaltă jumătate, este suficient să prezinte o declarație în care să treacă suma pe care a cheltuit-o. Atât nici măcar o justificare formală. Teoretic, parlamentarul dumneavoastră poate plăti din restul de 17.250 de lei o orgie cu băutură și prostituate, fără ca cineva să-i ceară socoteală. Iar sumele care nu sunt cheltuite se reportează, ca premiile la Loto, pentru lunile următoare.
Toate acestea au fost stabilite în 2023, când criza fiscal-bugetară începea să-și arate colții, printr-o hotărâre ce modifică o altă Hotărâre a Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 5/2013, referitoare la condiţiile în care pot fi folosiţi banii din sumele forfetare, de către deputaţi şi senatori.
Deci, dacă sunteți interesați ca să aveți o bază de discuție cu parlamentarul dumneavoastră atunci când veți fi anunțat că vi se va percepe taxă pe toate tranzacțiile cu cardul, căutați reglementarea pe Google și puneți-vă la curent. Personal, nu cred că veți avea succes dacă veți încerca să abordați subiectul cu parlamentarul dumneavoastră, dar puteți încerca.
***
Ca cetățean particular am senzația și frustrarea că toate taxele de solidaritate și impozitele prin care statul ne va scoate banii din buzunar pentru a acoperi deficitul bugetar au drept scop să protejeze beneficiile și privilegiile noii nomenklaturi de partid – PSD, PNL, AUR, USR, UDMR, SOS, POT.
Practic, în vreme ce românilor simpli li se cere să strângă din dinți și să suporte austeritatea ce urmează, politicienii au grijă să se protejeze fără să contribuie, la fel ca ceilalți.
Astfel, vorbeam de sumele forfetare primite de parlamentari. După câteva calcule simple, ajungem la concluzia că, în cei patru ani de mandat, un parlamentar încasează și cheltuie 1.704.000 le. În total, cei 465 de deputați și senatori ne costă 792.360.000 de lei. O sumă consistentă, din care mai bine de jumătate nu este justificată.
Având în vedere situația dificilă în care se află țara, n-ar fi rău dacă parlamentarii ar renunța, cu excepția cheltuielilor de strictă necesitate, salariile consilierilor și chiria birourilor parlamentare, la sumele forfetare.
Cred că, din salariul de 11,000 de lei net, un parlamentar își poate plăti abonamentul la telefon, cheltuielile de deplasare, cele cu cazarea, utilitățile la biroul parlamentar și consumabilele. Așa cum face, de altfel, orice român de rând, dintr-un salariu mult mai mic.
Ar fi o dovadă de solidaritate din partea celor care, să fim sinceri, sunt vinovați pentru rahatul în care am ajuns.
De asemenea, tot în semn de solidaritate și pentru a compensa o parte din responsabilitatea ce le revine pentru criza fiscal-bugetară, ar fi frumos dacă partidele ar renunța la subvenția pe care o primesc din partea statului. În 2024, partidele au primit aproape 400 de milioane de lei sub formă de subvenție. Anul acesta, probabil, suma va fi similară.
Or, este cu atât mai imperios ca partidele să renunțe această subvenție cu cât cea mai mare parte a ei a fost cheltuită pe acțiuni de dezinformare și manipulare propagandistică, care i-a vizat pe proprii cetățeni. Și nu mă refer doar la partidele extremiste.
