Prima Constituție comunistă, din 1948, prevedea:  „Toţi cetăţenii, fără deosebire de sex, naţionalitate, rasă, religie, grad de cultură, profesiune (...) au dreptul să aleagă şi să fie aleşi în toate organele Statului. Dreptul de a alege îl au toţi cetăţenii care au împlinit vârsta de 18 ani, iar dreptul de a fi aleşi, cei care au împlinit vârsta de 23 ani”.

Constituția din 1923 prevedea cam aceleași drepturi, însă prevederile au fost aplicate mai lent. Abia în anul 1938, femeile au primit dreptul de a vota și de a fi alese în Parlament.

Dreptul  de a vota era restrâns, atât la bărbați, cât și la femei, doar persoanele știutoare de carte, cu vârsta de peste 30 de ani, își puteau exercita acest drept.La prima vedere, nimic rău referitor la conținutul Constituției comuniste, din contra!

Cei care nu cadrau Constituției din 1923, s-au bucurat. Masele populare au acționat în consecință, se aflau sub efectul psihedelic al propagandei bolșevice, comunismul fiind, pentru majoritatea poporului român, salvarea națională. Urmările, le știm!

Dacă, până atunci, puterea se afla în mâna celor școliți prin capitalele Europei, în mâna celor care aveau sub control economia Regatului României, în mâna celor care aveau averi acumulate pe parcursul a zeci, sute de ani (din tată-n fiu!), în mâna celor care făceau parte din elita culturii românești și universale, situația s-a schimbat radical. Cetățeanul s-a trezit cu niște drepturi nesperate, dar… fără a realiza că era vorba de o strategie cu urmări tragice pentru perioada următoare, pentru următoarele decenii. Cetățeanul nu avea puterea deciziei personale, fiind doar o păpușă, doar un executant de indicații transmise de partidul ,,salvator”, prin cei însărcinați cu acest lucru. În concluzie, libertatea de a alege, în adevăratul sens al cuvântului, nu exista, efectul votului fiind unul scontat de cei care au îmbolnăvit Țara de bolșevism.

Fraudarea alegerilor din 1946 a dus la lichidarea opoziției politice, la lichidarea celorlalte partide. Astfel, ia naștere un sistem monstruos: sistemul monopartid (care a ,,legalizat” ilegitimitatea partidului ce a ,,împărățit” Țara după bunu-i plac, un sistem care a promovat non-valori și analfabeți, singura condiție fiind originea sănătoasă, adică omul fără inițiativă și sărac. Cei cu inițiativă și înstăriți au fost considerați chiaburi si au avut de suferit, ei și urmașii lor!).

Paradoxal, partidul unic a înrobit democrația, prevalându-se tocmai de ,,voința populară”, traumatizând spiritualitatea românească, sufocând puterea de conștientizare caracteristică omului, anulând orice posibilitate a comparației. Și chiar dacă erau mulți cei care înțelegeau această nenorocire, acest traiect cangrenos, puțini au fost cei care s-au opus, acest lucru costându-i libertatea sau viața.Așadar, dacă cetățeanul de azi, cetățean cu drept de vot, cetățean cu dreptul de a fi ales, cetățean alfabetizat, ar fi întrebat: ,, Când era mai bine? Când cel/cea cu drept de vot și de-a fi ales/aleasă trebuia să fie știutor/știutoare de carte, sau când cel/cea cu drept de vot trebuia să fi împlinit 18, respectiv 23 de ani?” Mulți n-ar înțelege întrebarea, la fel de mulți n-ar ști să răspundă.

Desigur, despre acest lucru se mai întreabă și cetățeni care nu au doar aceste drepturi, ci sunt aplecați, prin profesiunile lor, asupra acestui aspect.Personal, consider că un buletin de vot pe care se află doar un partid sau doar un candidat, atentează la calitatea mea de om, mă tratează ca pe un ins căruia i se atribuie doar un rol numeric, parte infimă a unei grămezi manipulate; aș prefera să nu am acest drept constituțional (cel puțin… nu aș avea mustrări de conștiință!).Constituția actuala a României, satisface cerințele majorității, deranjând doar anumite segmente care au interese proprii, interese care se separă, în mod vizibil sau în mod ascuns, de interesul național. Nu pomenesc aceste segmente, le știți!

Avem și îndatoriri, avem și obligații, avem și drepturi! Pentru cele din urmă, au murit oameni. Fiecare dintre noi avem înaintași care s-au jertfit, care și-au lăsat oasele pe câmpurile de luptă, care au murit prin temnițe. Stă în puterea noastră să arătăm lumii că merităm jertfa lor, că putem jertfi, la rându-ne, o jumătate de oră din timpul nostru, că ne putem lipsi - o jumătate de oră! - de confortul casei. Altminteri, tot chinul lor… ar fi zadarnic.

Să dovedim copiilor noștri că putem fi implicați, că putem opina din propria noastră experiență de viață, să dovedim celor care au fost sau vor fi aleși… că știm să dăm, dar că nu uităm pentru ce-am dat!

Se spune că cei din proximitatea lui Stalin, consilierii lui, i-ar fi semnalat acestuia faptul că poporul nu mai are tragere de inimă, nu se mai prezintă la urne, așa cum o făcuse la început. Stalin a cerut o găină pe care a jumulit-o de vie. Biata orătanie, când s-a văzut scăpată din mâinile tiranului bolșevic, s-a îndepărtat speriată. ,,Acum, uitați-vă și învățați!”, le-a spus Stalin celor de față. Și, aruncându-i câteva boabe de grăunțe găinii, aceasta a venit către cel care o jumulise mai devreme, urmându-l. Și a concluzionat: ,,Poporul e prost Trebuie înfometat, pe urmă, cu o pâine, faci din el ce vrei, așa cum am făcut cu găina!”

Haideți la vot! Doar așa ne putem demonstra și justifica mândria națională, doar așa putem afirma că pățania găinii nu mai este de actualitate, că la noi, la români, votul nu se exprimă ca urmare a influenței unui pumn de grăunțe, ci doar din rațiuni specifice OMULUI!