Despre Ciclon
Dizertație despre Ciclon a elevului Gâlmă Goguță, clasa a III-a Repetentă.
Ciclonul este atunci când vântul bate f.f.tare, adică mai tare ca vânturile obișnuite. Când bate mai tare ca vânturile obișnuite el poate să miște chiar aripile unor mori care d-aia se mai și cheamă și mori de vânturi.
Ciclonul vine pe calea aerului că dacă vine pe alte căi îl opreșete poliția și îl amendează că n-a respectat semnalele de la meteorolgi care știe ei pe unde trebuie să circule, așa cum vedem noaptea pe la teveuri, că doar nu-i de capul lui. Că dacă ar fi de capul lui atunci ar fi și vai de capul nostru ceea ce nu e bine deloc.
Ciclonul nu este ca noi, oamenii, el n-are mamă, n-are tată care să-i spună cum să se comporte în lume, fincă n-are ”cei VII (șapte) ani d-acasă” dela măsa și dela tacsu. Unii spun că mamă ar avea, că d-aia se mai și spune expresia ”mama lui de Ciclon!” da asta nu e încă dovedit pe cale de știință, ci, numai așa, pe cale populară ca un fel de simpatie față de eveniment.
În schimb Ciclonul are, cică, un fel de soție (nelegitimă) care se ține tot timpul după el (că d-aia îi și zice ”țiitoare”) – apa-, și care e cam zbanghie și rea cam așa cum este și tușa Mormoloaca, nevasta lu unchiu Uimitu de-i face mereu zile fripte cam în fiecare zi. Că și nevasta asta a lu Ciclonu ne face zile fripte pe la noi, oamenii, și pă ce pune mâna fură, ia cu totu, mama ei de pațachină! D-aia, când se dă semnale cum că ”vine Ciclonul” oamenii tre-să fie f.f. grijulii și să-și lege averile cu funii și sfori ca să nu le fure cu boi, cu purcei, cu mâțe, ba chiar și cu oameni, așa cum s-a întâmplat cu muierea lu nea Pârlitu de-a luat-o cică, Ciclonu, (alții, cică, s-a lăsat dusă cu ăsta) de-a rămas bietul om singur cu soacra pe cap. Că de la el se trage și expresia aia cu ”mama lui de Ciclon!”, exprimată când a fost nenea Pârlitu la Primărie să-și declare pagubele de care a fost păgubit când a fost urgia pe el p-acasă, când el nu era p-acasă ci taman atunci era la Bufet să-l ajute pe fină-su, Țățârcă, la îndeplinirea planului la ”spirtoase”.
La noi în comună, când s-a data SOS pe toate undele, de-au cântat și cocoșii cum că vine Ciclonul și să se ia măsuri, dom-părinte Ciuculete a dat fuga în curtea sfintei biserici ca să tragă de clopote a alarmă și să anunțe comuna care pă unde se află- la neamuri, la tribunal, la târg - să aibă grijă pe la căși să nu le lase singure. Da, când a ajuns, n-a mai tras decât de funii că clopotu nu mai era, că cică, zicea unii hlizindu-se a râde, ”că l-a luat în avans Ciclonul, dom părinte!” și să reclame ”Ciclonul” la Poliție că ei știe cine e ăsta, că a mai fost un caz și la comuna vecină.
Da câteodată io zic că e bine și cu cicloanele astea că acum, cu ocazia evenimentului ce zicea că se întâmplă am avut, în comună, o mulțime de străini necunoscuți de se-ntrebau oamenii: bă, da ăștia, cine-s?.
Ne-a lămurit tanti Stafida, secretara lu dom primar (care, din întâmplare, îi e și nepoată), deci îi știe după funcție și relații personale de serviciu, cum că sunt: un dom deputat (necunoscut) de la județ, dom inspector de la ”diguri și podețe”, doamna de la școala mixtă de ”inspectori cu dizabilități”, un tânăr de la ”gospodărirea pâraielor și fântânilor”, un domn foarte serios (cu barbă și ras în cap) de la ”protecția socială a curcilor” și alți oficiali care nu mai pășiseră pe ulițele satului nostru de acu patru ani de când cu alegerile trecute - când au adus căldări, belciuge și-un kil de ulei - de-au promis că ne pun asfalt și apă la ghivetă, și-au venit acu ca să vază ce s-a făcut că tot e sezonul realegerilor. Și după ce-au văzut că nu se vedea nimic, ne-au promis că acum, sigur, o să vorbească ei oficial! cu Ciclonul și-o să ne aducă el, fără fonduri europene !, ”asfalt” și apă de n-o să avem ce face cu atâtea binefaceri.
Acuma, noi, ăștia din comuna noastră, nu știm ce să facem, că n-am mai avut până acuma, Cicloane. O fi ca la alegeri? O fi ca la Sfânta Maria ? Ca nu cumva să vină Ciclonul și să ne găsească nepregătiți, Doamne ferește!, că nu-i frumos! Că e toamnă și-ar trebui , ca tot omu gospodar, s-avem de toate cele în casă. Da asta era odată. Că veni, iată, năpasta aia de secetă de ne luă toate de-ale gurii iar ca să cumpărăm ceva, doamne feri!, tre să dai cât o pensie recalculată! Și, de unde?
Eu atâta am scris la compunere, adică la ”dizertație”. Poate că am norocul și îmi dă și mie o comisie de undeva, un titlu de ”doctor”, până îmi dau examenul de la școala de alfabetizare. Știu eu? S-au mai văzut cazuri.
Elev Gâlmă Goguță
Prof. Victor Simion) conformitate(pentru
