Despre austeritatea lui Bolojan, vinovăția colectivă și ceva despre parlamentari
Zilele acestea, tot felul de cetățeni, de la analiști la politicieni, ne transmit să înghițim pe nemestecate austeritatea lui Bolojan și să strângem din dinți. Aceasta deoarece, spun ei, am beneficiat cu toții de pe urma risipei bugetare făcută în guvernarea PSD-PNL, condusă de Nicu și Marcel.
Primul pe care l-am auzit susținând această teorie a fost penelistul Theodor Stolojan, un individ care duce acasă, lunar, cam 10.000 de euro, din cele trei pensii pe care le încasează. Dar nu este singurul. Sunt mulți alți adepți ai austerității bolojeniste care susțin ideea vinovăției colective.
Românii sunt responsabili, spun aceștia, pentru dezastrul provocat de politicienii PSD-PNL deoarece au acceptat majorarea pensiilor, introducerea unor sporuri în locul legii salarizării, tot felul de burse pentru elevi, bani pentru achiziția de mașini noi prin programele Rabla, bani pentru anveloparea blocurilor, pentru panouri fotovoltaice prin Casa Verde, tichete de vacanță, tichete de masă etc.
Nimic mai fals.
Nu a venit nimeni cu un sac bani în fața românilor spunându-le: „Luați și serviți, fiecare după nevoi, cât vreți și cât puteți duce”. Nu s-a întâmplat așa ceva. Toate cele enumerate mai sus au fost acordate în baza unor acte normative, ordonanțe, hotărâri, legi, adoptate în Guvern și Parlament.
Un astfel de scenariu, al vinei colective, ar fi funcționat dacă România ar fi fost un stat precum Elveția în care toate deciziile sunt luate prin referendum.
România este o republică semi-prezidențială. La fiecare patru ani mergem la vot și alegem un număr de parlamentari care, la rândul lor, votează un guvern. Guvernul și parlamentul conduc țara în numele poporului și, teoretic, au obligația să ia cele mai bune decizii care să servească interesului public.
Deci chestia cu, plătim cu toții oalele sparte pentru că toți am beneficiat, nu se probează.
E ca și cum un pieton ar fi lovit de o mașină în timp ce traversa regulamentar, pe culoarea verde a semaforului, iar polițistul venit să cerceteze l-ar scoate vinovat pentru că nu a dat prioritate șoferului care trebuia să oprească la stop.
Chestia asta, cu vina colectivă, este mai curând o manipulare. Scopul urmărit este salvarea celor care ar trebui trași la răspundere, adică politicienii PSD și PNL care au avut majoritatea în Parlament și au guvernat prost.
Or, dacă acceptăm că toți suntem vinovați, așa cum ni se induce ideea, înseamnă că nimeni nu trebuie tras la răspundere în mod special. Plătim la grămadă. Vorba premierului Bolojan: „Nu este vremea să dăm cu pietre”.
Teoria asta am mai auzit-o, de altfel, într-un alt context, legat de corupție, de la un politician pus sub acuzare de DNA. Spunea că ar trebui să scoatem corupția din Codul Penal pentru că toți românii sunt corupți sau coruptibili.
Merg mai departe și spun că pentru ceea ce tragem acum vina aparține în exclusivitate parlamentarilor PSD, PNL, USR și UDMR pe care i-am ales în 2020. AUR nu intră aici pentru că au alte obiective, iar de unde este, nici Dumnezeu nu cere.
Reformele PNRR pe care România nu le-a realizat – pensiile speciale, salarizarea pentru bugetari, reforma fiscală etc. – trebuiau adoptate prin legi votate în Parlament. Or, nici un parlamentar PSD, PNL sau USR nu a propus vreun astfel de proiect legislativ.
Nu cred că i-a interesat așa ceva.
Parlamentarii reprezintă cea mai deprofesionalizată, incompententă, leneșă, lipsită de studii și de expertiză, dar și cea mai privilegiată și protejată categorie socio-profesională din România.
De câte ori nu ați auzit parlamentari spunând, după ce tocmai au votat o lege proastă, că poate fi îmbunătățită? De câte ori nu au irosit resurse și timp votând prevederi legislative care nu fac decât să dubleze alte legi sau să complice aplicarea lor? De câte ori nu au intrat în vigoare prevederi controversate pentru că parlamentarii au fost prea leneși ca să modifice legile declarate neconstituționale? De câte ori nu ați citit știri revoltătoare despre noi și noi privilegii și beneficii pe care și le acordă senatorii și deputații?
Asta nu înseamnă că susțin desființarea Parlamentului. Democrație fără parlament nu se poate, iar eu cred în democrație. Militez, în schimb, pentru o lege care să impună nu doar criterii legate de vârstă pentru a fi ales în Parlament, ci și criterii de performanță și pregătire profesională, de studii, de expertiză, competență etc. Partidele trebuie responsabilizate să propună cei mai buni candidați, nu doar pe atârnătorii și pe băieții lui tăticu’ sau pe șomerii necalificați cu care nu se încurcă nimeni, să-i angajeze.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
