Opinii

De ce cad frunzele toamna?

Victor Simion
7 sep 2021 1330 vizualizări
Profesorul istoric de artă Victor Simion este originar din Focșani
Profesorul istoric de artă Victor Simion este originar din Focșani

Toamna, anotimpul când „se numără bobocii”, cum se spune. Asta poate să însemne că este și anotimpul când se numără „bobocii” de la școală; adică și al celor  care pășesc pentru prima oară pe lungul drum al desăvârșirii ca oameni. Cu ceva ani în urmă, cu ocazia unui asemenea eveniment (deschiderea anului de învățământ), o reporteriță consemna părerile participanților de la o școală - părinți, bunici, profesori, actuali și...viitori elevi.

Cu microfonul în mână , aceasta s-a aproapiat de o „boboacă” și, printre alte scurte întrăbări despre eveniment, îi adresează și întrebarea: „de ce cad frunzele, toamna?” După o clipă de gândire, „boboaca” îi răspunde, cu glas mic și timid,  ”fiindcă-le-cheamă-pământul” . Ce răspuns! Orice poet ar muri de invidie pentru acest răspuns dat de o copilă de doar șase ani și jumătate. Mi-a rămas în minte, de atunci, acest sublim răspuns care însumează în el sensuri umane nebănuite. M-am întrebat de multe ori, de atunci, oare ce s-a întâmplat cu acel minunat „boboc”, pe ce căi ale vieții s-ar afla acum? După estimările mele ar fi trebuit să se afle în „clasele mari”, aproape de bacalaureat, de finalul studiilor generale. Mi-ar fi plăcut să o întâlnersc acum și să-i adresez, astăzi, aceeași întrebare: de ce cad frunzele, toamna? Ce mi-ar răspunde după atâția ani de ”lecții de viață”?

În autobuz, în  una din zilele lunii iunie, în plină campanie de evaluare.  

Un grup de elevi ieșise de la  sesiunea de teste și mergea  acasă. Trei fâțe cu buricele goale, cu zdrăngănele pe mai toate părțile anatomice și cu fustițele făcute, probabil, dintr-o cravată, discutau foarte aprins  despre evenimentele de peste zi de la școală. Una – „înveșmântată”- toată, în roz-chilot (așa se poartă acum)  era foarte revoltată împotriva unuia dintre profesorii care, probabil, nu i-a apreciat la justa valoare intelectuală, tema făcută acasă. Le explica celorlalte două – probabil colege de la altă clasă care nu erau la curent cu cele petrecute cu fâța rozalie – cum că, ”aseară, după ce-am venit de la Bibi (personaj pe care nu l-am identificat – ”n.m”., adică „nota mea”), m-am apucat să-mi fac tema și-am dat-o  pe Net (adică, pe Internet, iarăși ”n.m”.) de unde am luat exercițiul, care era o tâmpenie, că doar nu eram proastă să stau la doișpe noaptea (sic!) să-mi umflu creierii cu icsurile alea idioate. Și, auzi tu, ce-mi zice ”Fițosul” (ăsta era, precis, profu de Mate) că e de nașpa (asta o să o traduceți dumneavoastră) și că nu e bun! (aici intervine o revoltă verbală facială de i s-a făcut tenul, bine uns cu smacuri, de culoarea roz-chilot a petecului de fustiță). Cum să nu fie bun, fă, dacă e de pe ”Net”!?, își reia ”eleva”, revolta juvenilă. Una din cele două fâțe-martore intervine și spune cum că și ea a pățit-o tot cu ”Fițosul” și tot pe bază de ”Net”, că ”Fițosu” i-a zis că n-a luat soluția bună ci pe alta care...etc., etc. Concluzia era că respectivul ”Fițos” (un ”babalâc” de...40 de ani, din câte am dedus) are ceva cu ele că sunt ”fete-de fete”, și ”io-te, d-aia”!

 Au ținut-o așa într-o revoltă, până au coborât. Și m-am gândit că toată mintea din căpșoarele alea cam smotocite se rezuma doar la cipurile din „Net”, obiectul care a început deja să golească creierele tineretului de neuronii care, până de curând, mai erau încă puși la treabă.                                                              

Și așa, dintr-odată,  mi-am adus aminte de ”boboaca” din anii trecuți și de minunatul ei răspins de atunci; sper să nu fi ajuns ca astfel de „fițoase”. Dacă aș întâlni-o, aș întreba-o acum, după ”experiența de viață” căpătată: de ce mor oamenii în toamna vieții? Mi-ar fi dat, oare, același răspuns: fiindcă îi cheamă  pământul?

Victor Simion

Citiți și:Ceva despre... mere;

Băi, profesore!;  

Nana Niculina dintr-o mică așezare de pe dealurile de la „Cotul Vrancei”;

Când poliția dispune iar tribunalul...indispune;

România... zâmbăreață!;

Îmi cer scuze!;

Rețeta verii: „Ghiveci... internațional”;

Biblioteca, o mobilă fără căutare;

La modă...mitocănia;

Și ce dacă ?;

Căldură mare, Monșer!;

Sărac, dar cinstit!;

Comedie cu detergenți și...tampoane igienice;

Bacalaureații;

Coșnița, unitatea de măsură a nivelului de trai;

Profesorul istoric de artă Victor Simion, originar din Focșani, își publică începând de astăzi tabletele în Ziarul de Vrancea ;

Cronică a cărții de memorialistică despre Focșaniul de altădată, „Strada Mare și…alte mahalale” a colaboratorului ZdV, Victor Simion


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.