,,Cum vei vota, așa vei ofta!” (II)
Dacă arde casa vecinului, arunci o găleată cu apă,
chiar dacă nu vorbești cu el de-o viață!
(vorbă populară)
Cu patru săptămâni în urmă, făceam o analiză (critică înseamnă analiză, dar nu ceea ce se înțelege în limbajul colocvial), cu titlul de mai sus, presimțind parcă ce se va întâmpla la aceste alegeri!...
Mă gândeam atunci cu mare teamă, văzând ce se întâmplă în societatea românească de azi, cum se polarizează/ degradează viața politică (spectacol parlamentar, USR, AUR, SOS, POT...), dar nu credeam că ura stârnită între oamenii de același neam să aibă dimensiuni apocaliptice, îndemnul să punem ,,gaz pe focul” care amenință însăși existența noastră ca neam, iar pericolul bolșevizării să fie promovat din interior, după aproape jumătate de veac de lagăr comunist. (Un profesor universitar ne amintește că această invazie – război cibernetic – a Rusiei asupra României poartă numărul 16).
Speram atunci ca aceste alegeri (turul I) să nu se încheie cu ,,duminica orbului”, așa cum s-a întâmplat în mai 1990 (dată cunoscută popular ca ,,Duminica Orbului”), dar ,,dezastrul” anunțat al democrației a fost întărit prin vot la un procentaj cu mult peste așteptări.
În cazul de față, se poate invoca faptul că a câștigat ,,democrația”, dar cum rămâne cu schimbarea direcției de la Vest spre Est și de... ,,amenințările” cu dictatura bunului plac, pericolul de închinare a României către vecinul de la răsărit, care ,,invadat” România de 16 ori în decursul istoriei și ultima dată a ținut-o ,,prizonieră” în lagărul socialist, timp de 43 de ani (1944-1989), vremuri în care am jucat cum ni s-a dictat de la... răsărit. Nu trebuie uitat faptul că atunci când nu a mai fost util, Ceaușescu a fost martirizat, desigur, cu ajutor românesc. A meritat sau nu, aceasta va spune istoria, când vor ieși la iveală toate datele.
Se condamnă cu tot mai multă mânie proletară ,,sistemul”, dar cine este sistemul (?!) – dăm foc la cămașă (țară) pentru un păduche?! Vorbim astăzi despre ,,dreptatea poporului”, dar n-am făcut nimic (nici clasa politică, nici poporul), de 35 de ani pentru a îndeplini acest deziderat până la capăt. Toți președinții de după 1990 au dictat după bunul plac și niciun partid politic nu a ridicat ,,mănușa”, măcar la sfârșitul mandatului. Măcar partidele din opoziție să fi încercat o critică (analiză) – carte albă a Președinției. Fiecare s-a mulțumit cu sloganul ,,să fie bine ca să nu fie rău!”
A fost Iliescu, intuitiv nu ne-a plăcut, dar l-am votat ,,a treia oară” cu toate că a venit tot cu ,,sprijin străin” (motivăm că n-am știut); Constantinescu a tras un semnal de alarmă, refuzând să candideze a doua oară – ,,M-au învins serviciile!”, dar nimeni nu s-a alarmat. Cine erau serviciile!? (Bine c-am scăpat de el!). A venit Băsescu, ne-a călcat în picioare și pe noi și Constituția și la propriu și la figurat, ne-a pus în opoziție cu Justiția, creând o justiție a delațiunii – statul lui de drept (acum ne dă sfaturi!!!). Nimeni nu l-a tras la socoteală, i-am mai dat un palat, pe lângă cele furate. A venit Iohanis care a instigat permanent la ură (PSD), folosind drumul creat de Băsescu și a huzurit alți zece ani, iar liberalii l-au susținut până în pânzele albe...!
PNL a avut ocazia să se delimiteze de el prin ,,chemarea” - mobilizarea lui Crin Antonescu, dar... l-au sacrificat, intuim din ce cauză. Antonescu este singurul care nu e din sistem, care nu a făcut pactul cu diavolul. El a avut intuiție politică, a afiliat PNL-ul unde gândea că-i este locul și s-a făcut nevăzut, evitând astfel ,,cătușele” băsiste și iohaniste.
Ce a făcut PSD-ul care a venit la putere pe fondul entuziasmului creat după martiriul lui Ceaușescu și a rămas la putere, pescuind în ape tulburi și... sacrificând de fiecare dată câte un lider (Geoană, Năstase, Dăncilă, Dragnea și acum Ciolacu). Ponta a scăpat de cătușe de fiecare dată, fiind unul din vârfurile sistemului luptând sub ,,steag fals”, fiind omul serviciilor. El și-a făcut datoria întotdeauna, dar și acum, blocând schimbarea și drumul lui Crin Antonescu și forțând România să aleagă cu spatele la zid.
După opinia mea, demisia lui Marcel Ciolacu, atitudinea PSD și a PNL echivalează cu o ,,trădare”, atât a electoratului, cât și a colegilor din partid, pentru ca la încheierea ,,ostilităților” să fie în stare să dea explicații și îndemnuri.
Cred că se aplică și de astă dată, politica struțului, o partitură pe care o interpretează dintotdeauna, atât partidele politice cât și întreaga societate românească: nu știu, n-am văzut, nu fac politică, las-că trece și asta! A se vedea ,,reacțiile” mai marilor Județului Vrancea, dar cu ochii pe componența votului. Marota ,,electoratul nu mai ascultă de partide”, nu scuză, ci acuză.
Să facem un calcul: câți membri, simpatizanți – rentieri, primari are PSD, PNL, UDMR și care-i structura votului. În câte județe sau comune din Vrancea, a avut Crin Antonescu cele mai multe voturi? Care a fost rolul lui Ponta în această ecuație și de unde a primit el ,,aprobare” tacită să candideze!? Adunați voturile alianței și ale lui Ponta și veți vedea scorul lui Antonescu!” Amnezie totală, nimeni nu vorbește de... Ponta. În calculul cui a intrat candidatura lui!? Ce face ,,societatea civilă” la care apelează Nicușor Dan, ce tactică adoptă ,,românii verzi” sau nu mai sunt!?
În cazul de față, nu e vorba de soarta unui partid sau a unui lider, ci e vorba de România.
Vorbim de război cibernetic, sunt rostite ,,amenințări”, în care se aruncă pe piață cuvinte mari ca: popor, români, taxe, scutiri, nemuncă, bugetari, pensionari, pensii, salarii etc., iar societatea face filosofii sterile, partizanat politic, inteligență, cultură etc., etc..
*
Acum nu e timpul de ,,păreri”, e timpul acțiunii (vot hotărât) concrete, a păstrării unei direcții ferme, ținând cont de contextul internațional actual. Să votăm pentru dreptul nostru de a ne alege direcția în cunoștință de cauză. Conceptul care mă neliniștește cel mai mult este ,,sfera de influență”.
E posibil ca în marile cancelarii unde se hotărăște sfera fiecărei mari puteri mondiale, România să fie sacrificată (pe limba ei!), pentru că ea a preferat o anumită direcție și atunci, la o eventuală ,,negociere”, peste capul nostru, să se spună, lăsați-i la noi pentru că-i vom ocupa ,,de bunăvoie”. Nu vedeți că încă se discută tot mai apăsat despre retragerea NATO pe un anumit aliniament!?
Cred cu tărie că de data asta trebuie să mergem la vot cu hotărârea fermă, de a ne apăra dreptul la existență, la libertate.
Nici în 1944, prăpădul n-a venit a doua zi, ci venit în trepte: 1947 – proclamarea republicii populare; 11 iunie 1948 – naționalizarea principalelor mijloace de producție; martie 1949 – colectivizarea (întovărășire, colectiv), apoi a urmat ,,obsedantul deceniu”, timp în care a fost ghilotinată orice rezistență antibolșevică. România a devenit, astfel, un lagăr la scară națională, 43 de ani.
Celelalte golgote le știu foarte bine generațiile mai vârstnice și urmașii lor.
Așa că încheiem cu avertismentul lui Moș Mehedinți: ,,Cum vei vota, așa vei ofta!”
Costică NEAGU
