Cultura adevărată a Vrancei: de ce creatorii sunt mai importanți decât instituțiile
O opinie tranșantă despre Ziua Culturii Naționale, scrisă din inima Vrancei, acolo unde cultura nu se administrează, ci se creează
PĂREREA UNUI SCRIITOR, DESPRE ZIUA CULTURII NAȚIONALE, PRIN PROVINCIE
Cine sunt, de fapt, oamenii de cultură?
De Ziua Culturii Naționale, câteva instituții administrative — Muzeul, Biblioteca, Centrul Cultural — organizează manifestări fastuoase, invită conducerea politică și se bat cu pumnul în piept declarând, răspicat, că ei reprezintă cultura județului. Un gest previzibil, dar nu mai puțin deranjant.
Să lămurim un lucru simplu, dar esențial: aceste instituții nu sunt cultura. Ele o administrează, o arhivează, o promovează, uneori o cosmetizează festiv.
Cultura însă se naște în altă parte — în singurătatea scriitorului, în neliniștea dramaturgului, în obsesia compozitorului, în atelierul pictorului, în praful sculptorului. Fără creatori, aceste instituții nu ar avea obiectul muncii. Ar fi clădiri frumoase, cu uși larg deschise spre nimic.
A confunda promotorul cu creatorul este o eroare comodă, dar gravă. Este ca și cum tipografia s-ar declara autor de literatură sau sala de concert ar pretinde că a compus simfonia.
Instituțiile sunt necesare, nimeni nu neagă asta, dar rolul lor este unul de intermediere, nu de substituire. Faptul că, din politețe sau din obligație, au fost invitați și câțiva creatori — o „pată de culoare” artistică într-un peisaj birocratic — spune totul despre raportul real de forțe. Creatorul devine decor, bifă pe afiș, justificare morală pentru un discurs golit de esență.
Ziua Culturii ar trebui să fie, înainte de toate, ziua celor care creează cultură, nu a celor care o gestionează prin ștampile, funcții și comunicate de presă.
Cultura nu se reprezintă prin scaune oficiale în primul rând, ci prin opere. Iar opera nu se naște la pupitrul instituțional, ci dintr-o conștiință liberă, adesea incomodă, adesea ignorată.
Poate că, într-o zi, vom avea curajul să spunem lucrurilor pe nume: promotorii sunt importanți, dar creatorii sunt esențiali. Fără ei, nu există cultură. Există doar festivism.
Gheorghe MOCANU-scriitor - Uniunea Scriitoror din România
