Cronica volumului ”2222 Șoapte aforistice” al scriitorului și editorului vrâncean Culiță Ioan Ușurelu, realizată de publicistul Radu Borcea
Cuvintele cu tâlc rostite sau publicate în volume, de-a lungul veacurilor, sub denumirea de proverbe și zicători, de aforisme, cugetări sau maxime au făcut obiectul preocupării scriitorilor de pretutindeni, autorii lor rămânând în istorie prin enunțuri concise, expresive, memorabile. Spre deosebire însă de proverbe și zicători, care își au izvorul în înțelepciunea populară, aforismele sunt rodul cugetării celor care au trăit și văzut multe la viața lor și care, în plus, au stăpânit/stăpânesc până la perfecțiune limba maternă. Adică scriitorii, filosofii, intelectualii din elita unei societăți.
Aforisme izolate găsim în opera mai tuturor marilor scriitori, gânditori (cugetători). Însă numărul celor care și-au pus…mintea la contribuție pentru a oferi cititorilor adevărate „perle”lingvistice și figuri de stil,strânse din lunga lor experiență de viață într-un volum, este destul de restrâns pentru fiecare epocă și din fiecare națiune civilizată.
Din acest punct de vedere, istoria literaturii universale îi menționează pe cei mai reprezentativi din decursul secolelor, care au lăsat posterității cele mai adânci cugetări validate de curgerea timpului. Majoritatea dintre ei s-au afirmat în antichitatea greacă și romană, de unde ne-au rămas volume întregi. Cândva,la Editura COGITO au apărut numeroase dicționare de aforisme.Îmi vine în minte, acum, aprecierea lui Cicero, demnă de reținut de către toți cei care privesc oamenii de sus: „Caracterul fără inteligență face mult, inteligența fără caracter nu face nimic”.Cugetătorii antici au fost urmați de cei din vremea Renașterii europene (îndeosebi din spațiul franco-germanic al literaturii).
O contribuție însemnată la îmbogățirea patrimoniului aforistic și-au adus și oamenii de spirit născuți pe meleagurile românești. Cei mai cunoscuți sunt cronicarii din evul mediu, a căror operă a fot sporită de toți marii scriitori români, de la clasici și până la cei contemporani. Mulți dintre noi, citind mii de cărți în decursul vieții noastre, ne-am îmbogățit cultura generală după ce ne-au mers direct la inimă cugetări aparținând lui Mihai Eminescu,care a scris că „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba este stăpâna noastră”, tot patriarhul limbii românii fiind convins că „A fi român nu este un merit, nici o calitate…, ci o datorie”.Același Eminescu a lăsat posterității sublima cugetare: „Limba este o expresia a spiritului și cel mai mare poem al unui neam”. Cum să nu te emoționeze aforismele lui Nicolae Iorga(„Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții”), Lucian Blaga („Veșnicia s-a născut la sat”),Petre Țuțea („Libertatea omului este partea divină din el”)?
În ultima perioadă, lecturând mai multe reviste de literatură care apar în centrele culturale din țară, am constatat că scriitori cunoscuți, ajunși la vârsta maximei ÎNȚELEPCIUNI și având în spate o operă literară solidă, au ținut să-și adauge în palmaresul scriitoricesc și o carte de aforisme. Unul dintre ei este cunoscutul profesor vrâncean Culiță Ioan Ușurelu, scriitor, fondatorul Revistei Salonul literar și al editurii omonime, membru al Uniunii Scriitorilor din România și recent ales în conducerea Filialei Bacău a USR.
Despre acest scriitor prolific, despre editorul care ține larg deschisă poarta acestei instituții de cultură pentru cei veniți să-și publice cărțile, ca și despre inițiatorul și „păstorul” prestigiosului Festival Internațional de Creație VRANCEA LITERARĂ aș dori să „creionez” un scurt remember.
În anul 2015, când își lansa voluminoasa OPERA OMNIA, la Casa de Cultură „Mihai Eminescu” din Panciu, în prezența a 35 de scriitor vrânceni și din țară,semnatarul acestei cronici consemna, în esență, următoarele: chiar dacă publicarea Operei Omnia este percepută, de cei mai mulți confrați, ca o încununare a carierei literare a unui literat, eu cred că scriitorul Culiță Ioan Ușurelu doar își ia o pauză pentru a-și încărca bateriile. Și timpul mi-a dat dreptate. În cei opt ani care au trecut de atunci, el și-a completat șirul lung al volumelor publicate până atunci (16 la număr) cu alte 7, printre care monumentalul op. Vrancea literară. Antologia Scriitorilor Vrânceni (900 de pagini, format academic, ediție revăzută și adăugită). Iar spre finalul lunii martie a anului 2023 a văzut lumina tiparului cea mai recentă creație a preocupărilor sale literare: ȘOAPTE AFORISTICE – 2222 aforisme.Este un volum de 275 de pagini, în care scriitorul Culiță Ioan Ușurelu a căutat și găsit înțelesuri aforistice în semantica unui număr reprezentativ de cuvinte din întreg Alfabetul Limbii Române, începând cu litera A – Adevărul și terminând cu litera Z –Zâmbetul (în carte nu sunt inclusecuvinte care încep cu literele ă,â,ț,q,x,y,w).
Referindu-se la primul cuvânt care deschide volumul, autorul ne atenționează, citez, că „Adevărul este legat de rațiune și nu de inimă”.
Lecturând filă cu filă această lucrare, găsim formulări memorabile. Mă opresc la câteva dintre ele, marcate cu majusculă și aldine (litere negre), lăsând cititorului plăcerea să descopere tâlcul tuturor celor 2222 aforisme:
„Numai Minciuna este grăbită, în timp ce Adevărul așteaptă”;
„Din cauza Averii, neamurile ajung doar simpli străini”;
„Ziua în care nu ai făcut Binele este o zi irosită”;
„Oamenii nu trebuie respectați după frumusețealor, ci după Caracterul lor”;
„Cele mai bune Cărțisunt cele scrise cu plăcere, exact ca și copiii rezultați din dragostea părinților”;
„Dacă nu-l clădești în fiecare zi, edificiul Căsătoriei se dărâmă”;
„Chiar dacă se clatină, omul Cinstit nu cade”;
„Dreptatea celui slab dispare sub forța celui puternic și rău”;
„Frumusețea fără Caracter este nulă”;
„Generoșii dau ajutor, nu sfaturi”;
„Când vei da Sfaturi, s-o faci ca și cum ți le dai ție”;
”Este bine ca Scriitorul să scrie cu sufletul său, iar recitirea să fie făcută cu sufletul cititorului”;
„Cea mai simplă definiție a Școlii: locul în care înveți să înveți”.
Cele 2222 ȘOAPTE AFORISTICE se citesc cu ușurință, iar asupra unora dintre ele ne oprim și meditămasupra modului în care este bine să ne comportăm în viața de toate zilele. În paranteză fie spus, noi, românii, am fi un popor fericit dacă înțelepciunea sau avertismentele din aforismele despre adevăr, minciună, cinste, demnitate, datorie, fapte, dreptate, disciplină, patriotism etc., etc. ar fi urmate și de către oamenii cu putere de decizie în stat (Parlament, Guvern, Justiție), de ceilalți din structurile teritoriale, dar și de către simplul muritor de rând.În fond, aforismele sunt o carte de învățătură, de înțelepciune: să înveți să trăiești frumos, să lași în urma ta un exemplu de conduită. Ceea ce autorul a reușit în întreaga sa operă, mărturie fiind aprecierile de pe coperta a IV-a a cărții transmise de personalități ale literaturii noastre: acad. Nicolae Breban, Lucian Strochi (scriitorul nemțean a publicat 7 volume cu mii și mii de aforisme), Petre Isachi, Emilian Marcu, Dan Gabriel Arvătescu, Petrache Plopeanu, Ioan Fercu, acesta din urmă numindu-l pe Culiță Ioan Ușurelu „Prinț al Cugetării zămislit din coasta mitului Vrâncioaiei…”.
Radu Borcea
