Colindând ”la picior” Focșaniul, în august 2019, am simțit că mi-a fost furată frumusețea amintirilor!
În fiecare vară când mă reîntorc acasă găsesc lipsă câte o ”bucațică” din frumosul Focșaniului de odinioară. Începând cu anii copilăriei când colindam străzile orașului ca să ajungem în parc, sau la cofetărie, treceam pe lânga Piața Unirii, Casa de Cultură, Cinematograful Balada și Magazinul Milcovul (de aici foarte des ne cumpărau părinții haine și încălțăminte). Sunt și alte puncte de reper cu rezonanță în sufletul celor care se întorc în fiecare vară în țară și în orașul natal, sau al aventurilor liceale.

Acea piață reprezintă Focșaniul, istoria lui și a locuitorilor. Degradatul(dezastrul) domnește, parcă-i la el acasă și în lumea lui! Mizeria și petele de pe pavaj la fel! Cu siguranță o mare vină este a vizitatorilor, a focșănenilor tineri care își tot fac ”veacul” seară de seară prin piață. Dar autoritățile ce fac?! Unde sunt cei care ar trebui să o curățe, sau să o păzească? De ce nu sunt acolo zilnic la datorie? Pentru ce sunt plătite taxe? Culmea ironiei este că în acceași piață se regăsește și primăria Focșaniului!De jur împrejurul monumentului domnesc pete negre de mizerie! Chiar nici unul din angajații primăriei nu vede, au orbul găinilor toți?! De ce nu au același orb al găinilor când vine ziua de salariu și nu mai văd in ce direcție să intindă mâna, să își infunde banii prin buzunare?!

Ajunsă în fața Magazinului Milcovul, aceeași scenă a degradatului autotstăpânitor! Înaintea mea, la doi pași, o bătrână care mergea greoi s-a împiedicat de pavajul spart, crăpat și ridicat în sus formând mici cratere în care îți poți rupe gâtul, dacă nu ești atent și dacă nu știi să joci un fel șotron imaginar ca să ajungi acolo unde se opresc crăpăturile și începe trotuarul oarecum neted! Toate astea le-am găsit în centrul orașului, periferia cum o fi?! Nu sunt o cârcotașă, nu sunt nici un om greu de mulțumit.Doar că s-a ajuns prea departe cu nepăsarea și nerespectarea regulilor și legilor de către cei care ocupă funcții publice și care ar trebui să cheltuie cumpătat banul public exact acolo unde trebuie! Banul public înseamnă munca omului de rând, a plătitorului de taxe. Felul în care arată Focșaniul ne indică exact cât îi este respectată munca celui care renunță, de multe ori, la hrana decentă zilnică să poată plăti taxele! Omul de rând nu are nici mătuși, nici părinți bogați, își are doar palmele cu care trudește. Respectați munca omului de rând, cheltuiți banul public în favoarea plătitorului de taxe! Nu mai furați frumosul orașului care este al tuturor vrâncenilor, nu mai furați istoria lui, astfel vom continua să nu știm cine suntem și încotro ne îndreptăm!