Cocalari ai istoriei
O excursie în Munții Vrancei, la unul din monumentele cu conotație istorică profundă, cel ridicat voevodului moldovean care a trecut pe aceste meleaguri și a fost ajutat de vrânceanca inimoasă, cu șapte feciori, e o aventură.
Inițiativa jurnalistei Silvia Vrinceanu Nichita, cea prin care sute de copii din satele izolate ale județului au făcut cunoștință cu lumea minunată a cărților, m-a dus și pe dealul unde, prin anii 70, a fost construită o casă în amintirea celei care a fost Baba Vrâncioaia.
Cu mult înainte de asta, în 1904, „prinos de recunoaștere și aducere aminte a vrâncenilor”, la 400 de ani de la moartea sa, era ridicat un monument.
Pentru a ajunge la acesta, dacă nu ești de-al locului sau nu cunoști zona, e mai greu. Sau imposibil. Nu există nici un fel de indicator, nici un ghid, nici un semn că, pe dealul din stânga Șoselei Vrancei, la semnul spre „Păulești”, ascuns de brazi și pini, se află acest monument și casa memorială.
@Direcția Județeană pentru Cultură Vrancea probabil are proiecte mai grandioase decât semnalizarea acestui loc simbol al Vrancei.
Nici primăria nu se omoară, mai ales că, ceva ani înainte, un fost primar a scos stâlpii și împrejmuirea din jurul monumentului strămutând-o în Bârsești, centru.
Mai mult, cocalari și nesimțiți, fără respect pentru istorie și mediu, urcă cu mașinile și-și instalează păturile și grătarile chiar sub monument, din dragoste pentru Ștefan cel Mare care, deși mort de mai bine de patru veacuri, dă parfum și inspirație mâncării și manelelor intrușilor. E cool sub monument și dă bine pe pozele de pe canalele social media, chiar dacă la sfârșit gunoaiele le lasă sau le aruncă tot sub monument, pentru a mai colora piatra gri a acestuia.
Pentru cei care nu au urcat niciodată aici, printre brazi și pini există și un #stejar plantat de poetul #AdrianPăunescu la unele din cenaclurile sale ținute pe deal.
