Chipărușul – inima Vie a Nerejului și semnul unic al Vrancei eterne
Un dans străvechi, născut din sufletul mocanilor vrânceni, ridică din nou glasul comunității din Nereju, hotărâtă să-și apere moștenirea sacră transmisă din generație în generație.
CHIPĂRUSUL, DARUL LUI DUMNEZEU PENTRU OAMENII MUNTELUI
Eu Cred că au dreptate oamenii din Nereju care povestesc şi acum cum echipa lui Dimitrie Gusti a readus la viaţă acest Joc, Chipăruşul, care face parte din viaţa fiecărui om al muntelui din acea parte a Vrancei, este semnul care-i deosebeşte de restul vrâncenilor, este actul lor de identitate, paşaportul pentru eternitate al celor care au purtat stindardul devenind unici nu doar în Vrancea ci în întreaga ţară, este primul dar pe care l-au primit la naştere de la bunul Dumnezeu, amuzat de cât de tare îşi anunţa venirea pe lume puiul de nerejean. Într-un fel, ce se întâmplă acum seamănă cu o „colectivizare” forţată şi dat la „liber” după, ceea ce este doar a lor şi unii vor să fie al tuturor. Parcă e un făcut, ca să nu zic blestem, din când în când, apar unii care vor neapărat ceea ce nu e a lor. Chipăruşul nu-i nici sîrba de la..., nici hora de la ... CHIPĂRUSUL ESTE UNIC ÎN ROMÂNIA SI ÎN LUME. L-AM VĂZUT LA SIBIU JUCAT DE DANSATORII DIN NEJEJU CARE, DESI NU MAI ERAU LA PRIMA TINERETE, NICI LA A DOUA, FĂCEAU SĂ SE CUTREMURE PĂMÂNTUL SUB TALPA OPINCII NEREJENE. AU FOST OVATIONATI PENTRU FIRESCUL LOR CARE VINE DIN SUFLETUL UNDE E TOATĂ SUFLAREA NEREJENILOR CARE S-AU PERINDAT ÎN ASTĂ LUME, ESTE DUREREA LOR SI BUCURIA LOR, NASTEREA, BOTEZUL, NUNTA, SI LA FINAL PLECAREA LA BUNUL DUMNEZEU, CARE SE VA BUCURA VESNIC DE EI.
Eu cred că oamenii din Nereju care povestesc şi acum cum echipa lui Dimitrie Gusti a readus la viaţă acest Joc, Chipăruşul, care face parte din viaţa fiecărui om al muntelui din acea parte a Vrancei, este semnul care-i deosebeşte de restul vrâncenilor, este actul lor de identitate, paşaportul pentru eternitate al celor care au purtat stindardul devenind unici nu doar în Vrancea ci în întreaga ţară, este primul dar pe care l-au primit la naştere de la bunul Dumnezeu, amuzat de cât de tare îşi anunţa venirea pe lume puiul de nerejean. Într-un fel, ce se întâmplă acum seamănă cu o „colectivizare” forţată şi dat la „liber” după, ceea ce e a lor, unii vor să fie a tuturor. Parcă e un făcut, ca să nu zic blestem, din când în când, apar unii care vor neapărat ceea ce nu e cuşer. Chipăruşul nu-i nici sîrba de la..., nici hora de la ...
CHIPĂRUSUL ESTE UNIC ÎN ROMÂNIA SI ÎN LUME. L-AM VĂZUT LA SIBIU JUCAT DE DANSATORII DIN NEJEJU CARE, DESI NU MAI ERAU LA PRIMA TINERETE, NICI LA A DOUA, FĂCEAU SĂ SE CUTREMURE PĂMÂNTUL SUB TALPA OPINCII NEREJENE. AU FOST OVATIONATI PENTRU FIRESCUL LOR CARE VINE DIN SUFLETUL UNDE E TOATĂ SUFLAREA NEREJENILOR CARE S-AU PERINDAT ÎN ASTĂ LUME, ESTE DUREREA LOR SI BUCURIA LOR, NASTEREA, BOTEZUL, NUNTA, SI LA FINAL PLECAREA LA BUNUL DUMNEZEU, CARE SE VA BUCURA VESNIC DE EI.
Din bătrâni a fost ceea ce i-a ţinut în viaţă pe oamenii de aici, a fost revolta pe care au purtat-o ani de-a rândul, a fost modul prin care se ridicau împotriva nedreptăţii, e al moşilor lor care îşi puneau viaţa în pericol să poată ajunge cu căruţa trasă de boi, ori de cai, până la marginea Focşaniului, pentru ei drum lung, prin pâraie vara secate, iarna transformate în capcane acoperite de gheaţă, PENTRU O CĂRUTĂ DE LEMNE , CU BANII PRIMITI CUMPĂRÂND CELE DETREBUITĂ PENTRU CASĂ. Chipăruşul este bunul lor, invenţia strămoşilor lor transmisă din generaţie în generaţie, este unic şi poartă semnătura lor. Nu-i un joc pe care-l joacă toată România, e un joc cu mesaj puternic, special pentru nerejeni, e un joc care-l deosebeşte de orice joc, din multele jocuri ţărăneşti, copiate unele după altele, frumoase, dar care nu ne spun mai nimic despre tradiţie, unicitate, e un joc care „povesteşte” istoria mocanilor din Nereju: iuţi la mânie, muncitori, descurcăreţi, cu suflet mare, aşa cum i-a învăţat muntele, şuierul Crivăţului din iernile lungi.
E un sacrilegiu să li se ia ceea ce e doar al lor, al moşilor lor, de când lumea. Care e interesul celor din afară, persoane care nu au nimic în comun cu nerejenii, cu viaţa lor, cu nemulţumirile loc, cu revoltele lor pentru care au fost chinuiţi ca hoţii de cai, duşi prin puşcării..,. ameninţaţi cu moartea, morţi pe şantierele comuniste? N-au cedat, nu vor ceda nici acum, şi au ajuns acasă cu credinţele lor pe care nu le-a putut schimba nimeni. N-o să le schimbe nici acum.
Acest joc îl „povesteşte pe fiecare nerejean în parte, om aspru de la munte, majoritatea de talie mijlocie, slabi dar cu inima de fier şi trup care nu se îndoaie după cum bate vântul.
Lăsaţi-ii în Pace, nu v-au cerut nimic, nu v-au luat nimic vreodată. Nu i-aţi ajutat când - vorba românului, „le-a fost gura amară”, când li s-au luat pădurile, când au ajuns în închisori, torturaţi, pentru că îşi apărau pădurile şi jivinele cu care ei trăiau în pace, atât cât se putea. Nereju, ajuns în situaţia acesta, îmi aminteşte de Suraia şi de oamenii de acolo schilodiţi şi psihic şi fizic pentru că nu voiau să se lepede de sufletul şi credinţa din străbuni, de pământ. Aşa şi cu Nereju, ce atâta zarvă pentru un joc? Nu e un simplu joc, este ADN-ul lor, după care sunt recunoscuţi oriunde merg, chiar şi în faţa bunul Dumnezeu.
CUM ADICĂ SĂ IA CHIPĂRUUL SI ALTII? CA SI CUM TI- AI DA COPILUL UNUI STRĂIN, „IA-L CĂ MIE NU-MI MAI TREBUIE...?”, CUM SĂ ...? CE-AU GÂNDIT CEI CARE CRED CĂ STIU TOTUL, POT TOTUL- CHIAR SI CEI DE LA TARA VRANCEI, CA SI CUM LI S-AR CUVENI – DACĂ E ADEVĂRAT CĂ AU AVUT O ASTFEL DE INTENTIE. ÎTI DAI COPILUL DIN INIMĂ, DE SUFLET? NU, CĂCI PENTRU ACEST „COPIL” NICĂIERI NU-I MAI BINE CA ACASĂ, LA NEREJU, CHIAT DACĂ MĂNÂNCĂ UN BORS, SAU O FASOLE CU MĂMĂLIGĂ, ODATĂ ÎN ZI!
DAR NU DESPRE ASTA ESTE VORBA, CI DESPRE MOSTENIREA LOR MILENARĂ, CARE NU POATE FI ÎNSTRĂINATĂ SI NICI LUATĂ CU FORTA. E SUB JURĂMÂNT ASPRU.
PS.Chipăruşul nu poate fi jucat de oricine, trebuie să fii purtător de Chipăruş în ADN. Poate susţine acest lucru, domnul cutare, sau doamna cutare, pentru care Chipăruşul e un strai prea mare pentru cine nu-i urmaş de nerejean, şi nici nu-i vine bine?
Apropo, pe Domnul Harabagiu l-aţi întrebat? Domnia Sa a purtat Chipăruşul pe vârful opincilor peste tot in lume. Mi-e că vă faceţi de râs, dacă insistaţi... Eu nu v-aş ierta o aşa gravă cutezantă. ( Janine VADISLAV ).
