Ce înseamnă să fii dușmanul personal al lui Marian Oprișan
Baronul Marian Oprișan m-a nominalizat, oficial, printre dușmanii săi personali.A făcut-o public, într-o conferință de presă, după ce am dezvăluit cum a umflat conturile uneia dintre firmele de casă, plătindu-i de câteva ori prețul pentru niște pachete de dulciuri dedicate unui eveniment. Nu voi intra în detalii, pentru că articolele pot fi găsite de oricine este curios să le citească.(Citește articoiul publicat în Ziarul de Vrancea în care apare această știre accesând titlul alăturat:La 30 de ani de la Revoluție, baronul amenință presa: „Consiliul Județean, eu, am luat decizia să chemăm în judecată Ziarul de Vrancea!”)
Deși cunosc pe unii, autoproclamați vajnici luptători împotriva maleficului baron, care ar da oricât să-și poată agăța în piept o asemenea tinichea – „dușmanul personal al lui Marian Oprișan”, să știți că nu este nici un titlu de onoare.
Dimpotrivă!
Odată cu „titlul” vin o mulțime de mizerii: în primul rând, ești insultat, umilit, contestat, și nu doar tu, ci și toți ai tăi; cei dragi ție, din familie, sunt șicanați și hărțuiți la locul de muncă, acolo unde ajunge mâna lungă a baronului; toate ușile ți se închid în nas, ție și alor tăi, fără să mai conteze ce ai făcut, cât de pregătit ești, ce experiență ai, contând doar că l-ai supărat pe baron; vechile cunoștințe și prietenii– nu vorbesc de indvidioșii care, neștiind ce presupune, și-ar da o mână să fie în locul tău – te ocolesc, de frică să nu-l supere pe baron; ești blocat, amânat și pus pe drumuri, când încerci să-ți rezolvi o problemă, prin instituții publice; ești acționat în instanță, sub diverse pretexte, ceea ce presupune nervi, timp și bani irosiți; tu și ziarul la care lucrezi sunteți sâcâiți, sancționați, verificați la sânge, amendați de poliție, de garda financiară, de jandarmi, de corpul de control al primarului, al secretarului, de omul de la gaze și de la electrica, de portarul de la bloc ș.a.m.d.
Pe scurt devii un paria, un om în afara societății de care se feresc toți, inclusiv cei care profită de pe urma „dușmăniei” tale cu baronul și despre care credeai că te-ar putea susține. N-o vor face. Nici măcar nu se vor afișa alături de tine pentru că, deși își rup cămeșile și agită flamurile războiului, nu doresc să supere prea tare „monstrul care este pe cale să se trezească”. De la ei, vei primi, cel mult, niște like-uri pe Facebook și niște cuvinte de încurajare într-un mesaj privat.
Așa cum spuneam la început, nu e nimic glorios în a fi dușmanul personal al lui Marian Oprișan, nu primești o statuie în centru, nici diplomă, nici aplauze la scenă deschisă, iar numele tău nu va fi dat nici unei străzi.
Vă vorbesc din experiență pentru că trăiesc, deja, toate acestea, pe pielea mea, de câțiva ani. Și, cu siguranță, mai sunt și alții în postura mea, pentru că Oprișan nu are un singur dușman personal.
Am scris toate acestea nu ca să-mi plâng de milă sau să primesc vreo recompensă, ci pentru a vă arăta în ce județ bolnav trăim, ca să vă determin să deschideți ochi, să priviți cu atenție în jur, să cumpăniți bine și să luați atitudine. Stă în puterea voastră să schimbați lucrurile.
Iar când spun asta, nu vreau doar să înlocuim pe un Oprișan cu un altul, fie și de la un partid de opoziție, ci să punem umărul ca să determinăm însănătoșirea județului și chiar a societății, pentru ca nici un președinte de Consiliu Județean sau primar să nu își mai permită să afirme public, vreodată, că un anumit cetățean este dușmanul său ori că se va ocupa personal de acesta.
