Boemă cu aromă de canal
Mi-aş fi dorit ca aceste rânduri să fie un gest de mulţumire adresat domnului primar Misăilă pentru tot ce a realizat pentru focşăneni. Mi-aş fi dorit, şi ar fi trebuit. Îmi pare rău, nu o să fie deloc aşa. Povestind unui prieten de suflet păţania mea de duminică după-amiază, prietenul meu m-a provocat, îndemnându-mă să–mi exprim nemulţumirea pe care am trăit-o, ruşinea şi umilinţa îndurate, să mi le exprim în scris. Să vă adresez o scrisoarea dumneavoastră, domnule primar Cristi Misăilă, relatându-vă întâmplarea. Iată despre ce este vorba:
Având musafiri din Braşov, ca o gazdă bună ce mă consider, mi-am invitat, sora, cumnatul şi pe prietena mea, profesoara Ina Savu, la cofetăria de lângă Teatru, la o amandină. Cumnatul meu, voind să nu se sincronizeze cu noi doamnele, a servit o „Boema”. Toate bune... Atmosfera, briza înserării, aromele care se înălţau dinspre farfurii păreau să creeze sărbătoarea aşteptată. Dar, surpriză! „Prăjitura asta miroase îngrozitor!” - îl aud pe cumnatul meu spunând. Nu era prăjitura de vină, şi eu ştiam acest lucru. Ci izul inconfundabil al canalizării, care ne-a ucis, nu numai bucuria plimbării, ci ne-a ucis şi primăvara şi serile încinse de vară, şi... Acest iz, care nu ne-a lăsat să respirăm aerul înmiresmat, aer sau care ar fi trebuit să fie înmiresmat de diversitatea florilor din oraşul nostru.Duhorile canalizării purtau întreaga vină!
Domnule primar,
Respectos, mă adresez: spuneţi-mi, vă rog, ce-aţi simţi, dacă aţi avea musafiri dragi şi v-ar reproşa, mai mult sau mai puţin discret, că locuinţa dvs nu este tocmai aerisită, că dinspre toaleta vin izuri irespirabile?! Iar dvs. Aţi şti că totul e în regulă... În cazul de faţă, vinovatul.. este! - gurile de canal ale oraşului, care împroaşcă damfuri greu de acceptat. Vă întreb respectos, ce e de făcut?! Aţi rezolvat atâtea probleme... problema mirosurilor porcine, pe care nu le mai punctez, şi care, ştiţi bine câte dispute au declanşat în oraş. Ştiţi ce vreau să spun. Dar, cu duhorile canalizărilor, duhori care înghit liniştea şi plăcerea serilor de promenadă ale focșănenilor ce e de făcut?!
Am înghiţit prăjitura în timp elastic. Am înghiţit cu noduri, încercând să strunesc senzaţia de greaţă, de vomă....Biata „Boemă” a rudei mele părea nesfârşită, iar frişca....dată peste cap. Amandine cu aromă de canal! – asta am servit într-o superbă după-amiază de septembrie. E posibilă o asemenea umilinţă într-un oraş care se vrea...dar se mai vrea ceva pentru oraşul nostru?! Vă întreb, domnule primar, pentru că vă ştiu un om de bun-simţ, inimos şi iubitor al cetăţenilor pe care-i reprezentaţi, se vor alunga duhorile, vom putea dormi cu geamurile deschise, vom putea savura o amandină la terasa unei cofetării nestingheriţi de izuri şi ...ţânţari?!
Aştept răspunsul dumneavoastră în numele cetăţenilor care v-au votat şi care cred în promisiuni, care vă respectă şi vă apreciază munca.
PS Cred că mi-am demonstrat verticalitatea.
Mariana Vicky Vârtosu
