Arta de fi păcăliți!
Nu mai este un secret pentru nimeni că astăzi, orice producător de bunuri materiale pe care dorește să le valorifice (adică să le vândă), nu o poate face eficient dacă nu are parte de...publicitate. Publicitatea ne-a invadat existența: sentimentele, amicițiile, viața de familie, viața profesională, viața intimă, trăirile religioase, ce mâncăm, ce bem, cum ne îmbrăcăm, cum ne dezbrăcăm, cum și cu ce să ne spălăm, să ne tamponăm, să ne igienizăm intim, cum să ne tratăm (de râie, de ploșnițe, de arsură, de crampe etc) ș.a.m.d., adică, aproape tot ce ține de existența noastră cotidiană. N-avem ce face; bodogănim, trântim aparatele, înjurăm (în gând sau pe față) dar tot degeaba. Este ca o râie: o dai pe ușă afară, îți intră pe fereastră. E „blestemul” societății bazată pe consum: CUMPĂRAȚI, CUMPĂRAȚI, CUMPĂRAȚI!
Acest ”blestem” al vieții noastre cotidiene a creat (a trebuit să creeze) și o categorie nouă (la noi) de specialiști în „arta publicității”. Pe alte meleaguri, cu mai multă vechime în domeniu, această preocupare a devenit o adevărată artă, o știință care se bazează pe studii, pe cercetări, pe experiențe practice de sociologie, psihologie, pe relații intercomunitare, a creat adevărați specialiști, experți în domeniul manipulării preferințelor umane, foarte bine remunerați dacă efectele propuse de ei sunt benefice financiar.
Haideți să privim ”în ograda noastră”, cum s-ar zice.
Într- un spot publicitar, o duduie foarte încruntată spune: „dacă mai văd o reclamă, arunc televizorul pe fereastră”! Ei și? Am observat că, la noi, se practică mai multe tehnici de a ne convingă ce să cumpărăm. Una ar fi aceea de a ne convinge că, dacă ne procurăm cutare produs (să zicem, un anume detergent) facem o foarte bună afacere: ni se comunică (așa, ca un fel de secret, adică ceva în genul ”numai pentru voi”) cum că ”stocul este limitat” și că ”reducerea” (care?) se aplică numai până la data de...Asta se traduce cam așa: ”grăbiți-vă fraților, dați năvală la...pomană!” Ași! De fapt, tipul acesta de reclamă se bazează pe principiul occidental potrivit căruia, nu contează cât costă ci contează câți bani economisești dacă ai să cumperi acel produs ACUM.
O altă ”șmecherie” publicitară este aceea de a-ți sugera faptul că produsul ”reclamat” este „fantastic de ieftin”. Ți se spune, de exemplu, cum că produsul costă „NUMAI ATÂT”, adică acel „numai” ar însemna o nimica toată, un fleac, o pomană, aproape gratis, chiar dacă el te poate costa (în realitate) un sfert din pensie sau din veniturile tale. Nu contează. Important este ca tu să fii atât de naiv și să crezi ce ți se spune în reclamă și deci, să cumperi.
Pe aceeași linie a lui „numai atât” întâlnim și o altă metodă: a „falselor reduceri”
Ți se spune la început cum că produsul respectiv, să zicem o mașină de bărbierit (sau altceva, nu contează) nu te va costa ATÂT (și ți se va afișa o sumă mare, cam cât, chipurile, te-ar costa dacă l-ai procura din altă parte), DAR NICI ATÂT (și ți se afișează o nouă sumă, mai mică, vezi doamne), NICI CHIAR ATÂT (și se mai ivește o a treia reducere), ci NUMAI ATÂT! Adică o sumă cam de trei ori mai mică decât cea inițială! Ba char, în preț, intră (GRATIS!) și transportul! Ei, haida deh! Dacă ești naiv, crezi în amăgitoarea ofertă. Dacă nu, nu!
O variantă a acestei metode de publicitate este aceea de a te convinge cum că, în prețul afișat, nu cumperi doar acel produs ofertat ci, ehehei! încă vreo alte două sau trei, și toate... chipurile, GRATIS! Ți se propune să cumperi, spre exemplu, un cuțit de bucătărie, excepțional, formidabil, etc.. la prețul cutare; ”Dar surpriză”(zice-se!); ești atenționat, ți se comunică în clar și fără dubii cum că în același preț ți se mai oferă încă unul, ba chiar două, trei sau mai multe produse similare, ”toate la același preț” sau, mai șmecherește, ”toate gratis”! Asta sună cam așa: cumpărați această pereche de pantofi și veți primi...șireturile, gratis! Sau: cumperi un parfum și ți se oferă ambalajul (recipientul) GRATIS! Este foarte important ca în aceste reclame să se afle și să se sublinieze cuvântul magic GRATIS!
Pe aceeași linie bazată pe știința persuasiunii, a convingerii, a automatismelor, este și procedeul repetării cât mai des, până la saturației, a procurării unui anume produs. Ți se recomandă, zilnic, până la exasperare, să zicem, o anume marcă de pastă de dinți, așa încât, atunci când te vei duce la prăvălie să-ți cumperi o pastă de dinți, automat îți va veni în minte, ca un reflex necontrolat, pasta „reclamată”. Procedeul este demonstrat chiar științific.
Pe lângă aceaste forme „oficiale” de „păcăleală” cu care, n-avem încotro, trebuie să ne obișnuim să conviețuim, mai avem „surprizele” pe care ni le pot oferi, uneori, comenzile făcute „PE NET”. Ai încredere într-un produs apărut în reclamă, îl comanzi și, când deschizi pachetul acasă constați cu neplăcută surpriză că nu este ceea ce ai comandat. A pățit-o o cunoștință, care a vrut să-i facă soțului, de Paște, o surpriză și i-a comandat (pe Net) niște tricouri. Nici vorbă de ceea ce a comandat! Au urmat telefoane, reclamații, ș.a.m.d. de s-a ales praful din „surpriză”! De regulă, se pare că astfel de neplăceri apar la produsele de îmbrăcăminte. Dar, cine nu riscă...
Ce să mai vorbim de micile păcăleli (aproape zilnice) din piață: la prețuri, la sursa produselor, la calitatea acestora ș.a.m.d. Ne mai supărăm câteodată, ne mai burzuluim la responsabilii din piețe că acceptă prezența acelor ”mafioți” care dirijează, realmente, mersul produselor, dar...asta e!, vorba tradițională a românilor.
Dar astea sunt ”nimicuri” pe lângă alte mari păcăleli, cum sunt cele politice. Le trăim și le resimțim aproape zilnic dar, mai abitir, atunci când se lansează campaniile electorale. Curg, în cascadă, precum Niagara, promisiunile preopinenților la funcții, promisiuni care, evident, sunt uitate imediat ce s-au terminat alegerile. C-așa-i în România!
Gata! S-a anunțat cum că se vor mări pensiile, că se vor anula miliardele din pensiile „speciale”, că se va ridica nivelul de trai până la Ceruri, că se vor ieftini curentul, apa, untul, laptele, coliva, medicametele, pingelitul încălțărilor și ce mai vreți dumneavoastră fiindcă acum, oricum, noi românii, nu mai credem în ”minuni”. Puteți să ne promiteți și luna de pe cer, dar cine vă mai crede?! Trăim în două Românii: una a ”procopsiților”- cei pe care nu-i interesează cât costă o pâine, un litru de lapte sau un medicament urgent - și alta, cea mai mare, a „sărmanilor”, (a celor care ne drămuim fiecare leuț), rupte dureros și irevocabil, una de alta.
Pe această linie, avându-se în vedere creșterea deceselor ca urmare a penuriei de medicamente, ni se anunță (ca o promisiune) că „dacă veți vota cu noi” (știți dumneavoastră cu cine), în loc de o groapă la cimitir, vi se vor oferi două, la preț de una! Sâc! Plus că transportul va fi GRATIS! Ce mai! O adevărată plăcere să mori în timpul ”democrației”!
Amin!
Prof. Victor Simion
