Analiza profesorului vrâncean Valeriu Anghel: Cinci decenii și jumătate de la „proiectarea” Noii Ordini Mondiale
Dezvăluirile ziaristului canadian Serge Monaste, dispărut în împrejurări suspecte în 1995, publicate la noi în acelaşi an de Editura SAMIZDAT, atenţionează lumea creştină asupra Protocoalelor secrete încheiate în 1967 la Toronto de către „6.6.6” – cei care dirijează cele mai mari 6 bănci mondiale, cele mai mari 6 consorţii energetice de pe planetă (inclusiv petrolul) şi cele mai mari 6 holdinguri agroalimentare, care controlează şi principalele rute de asigurare cu hrană ale lumii. Planul urmărea instalarea Noii Ordini Mondiale.
Câtă realitate şi câtă ficţiune conţin aceste documente rămâne să constate cititorii, privind atent la ceea ce li se întâmplă din anul 1990 încoace.
1967: Pâine și circ
„Toate perioadele istorice care au dus la decadenţa civilizaţiilor au fost marcate, fără excepţie, de spiritul rătăcirii oamenilor. Astăzi trebuie să facem astfel încât acest spirit să se traducă printr-o societate mondială a timpului liber sub toate formele sale. Acest timp liber trebuie să se compună din sex, droguri, sport, excursii (exotism) şi din distracţii în general, dar accesibile tuturor straturilor societăţii. Omul trebuie să ajungă la concluzia că este modern şi că modernismul său e compus din capacităţile sale, din posibilitatea sa de a se distra în mare măsură şi, în prezent, din tot ceea ce îl înconjoară.
Pentru atingerea acestui obiectiv este neapărat necesar să se poată infiltra mijloace de informare (radioul, televiziunea, ziarele), mediile de modă şi de cultură, domeniile muzicii noi, prin intermediul cărora vom influenţa, cu siguranţă, toate păturile societăţii. Astfel, ţinând sub umbrela simţurilor tineretul, adulţii de mâine, vom avea în consecinţă cale liberă pentru a infiltra şi a transforma în profunzime, fără a da naştere la nelinişti, politica, sistemul legal şi învăţământul, ceea ce ne va permite să modificăm în profunzime cursul, orientarea viitoare a societăţii vizate de Planul nostru.
Populaţiile, după cum ştim, nu au memorie istorică. Repetă la nesfârşit greşelile trecutului, fără a-şi da seama că tocmai aceste erori le-au condus părinţii, înaintea lor, spre aceleaşi scadenţe pe care le vor trăi sub o formă agresivă în viitor. Observaţi, de exemplu, prin ce au trecut bunicii lor la începutul secolului XX, graţie muncii înverşunate a predecesorilor noştri. După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut criza economică, iar apoi războiul. În prezent, copiii şi nepoţii lor se îndreaptă spre un deznodământ asemănător, dar şi mai grav, căci de astă dată finalul ne va permite în sfârşit să ne punem pe picioare Noua Ordine Mondială, fără ca niciunul dintre ei să-şi dea seama, fiind mult prea preocupaţi cu toţii de a-şi satisface în proporţii exagerate necesităţile senzuale cele mai primare.
Fundamentele societăţii noastre originează, în esența lor, în linie dreaptă din moştenirea iudeo-creştină. Tocmai această moştenire este aceea care a făcut din familie nodul, cheia de boltă a oricărui edificiu social din prezent. Predecesorii noştri, care i-au finanţat pe scriitorii revoluţionari de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, înţeleseseră importanţa necesităţii de a fracţiona şi apoi de a face să explodeze acest nucleu vital, dacă dorea, în Rusia de exemplu, să reuşească să instituie noul sistem comunist din vremea aceea. Şi tocmai asta au făcut, determinând în mod minuţios producerea, de către filosofii şi scriitorii neconformişti ai epocii, a unui manifest al gloriei Statului-Dumnezeu, aceasta având prioritate absolută asupra individului şi familiei”.
Eliberarea omului de trecut
„În acelaşi spirit, este de asemenea imperios necesar să se creeze o Cartă a Drepturilor şi a Libertăţilor Individuale, precum şi Birouri pentru Protecţia Cetăţeanului, dându-le maselor iluzia că aceste inovaţii fac parte integrantă din modernismul sus-amintit al societăţilor noi din secolul XX. Sub aceeaşi formă şi în acelaşi timp, dar la un alt nivel, trebuie să se obţină votarea unor noi legi pentru respectarea şi libertatea individuală.
La fel ca în cazul familiei, dar pe planul societăţii, aceste legi vor intra în conflict cu drepturile colectivităţii, împingând astfel societăţile vizate direct spre autodistrugere. Căci, în cazul de faţă, inversiunea este totală: Nu mai trebuie protejată, contra indivizilor care o pot ameninţa, societatea – dreptul majorităţii –, ci mai degrabă individul – dreptul minorităţii – trebuie să fie protejat contra posibilelor ameninţări din partea majorităţii. Iată scopul pe care ni l-am fixat.
Pentru a realiza dezintegrarea familiei, a sistemului de învăţământ, deci a societăţii în general, este primordial să se încurajeze libertatea sexuală la toate eşaloanele societăţii. Trebuie să se reducă individual, deci masele, la obsesia de a-şi satisface instinctele primare prin toate mijloacele posibile.
Ştim că această etapă reprezintă punctul culminant în care întreaga societate va sfârşi prin a se surpa în sine însăşi. Nu la fel s-a întâmplat şi în Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?
Această eliberare sexuală va reprezenta calea finală pe care vom avea posibilitatea de a face să dispară din conştiinţă populară orice referire la Bine şi Rău. Prăbuşirea acestei bariere religioase şi morale ne va permite să realizăm procesul falsei eliberări a omului de trecutul său, care însă, în realitate, este o formă de sclavie ce va fi profitabilă pentru planurile mondialiste pe care urmărim să le punem în aplicare.
Respectiva poartă deschisă pentru încurajarea libertăţii sexuale, a divorţurilor, a avorturilor la cerere, a recunoaşterii legale a diverselor forme de homosexualitate, ne va ajuta să modificăm în profunzime bazele istorice ale dreptului legal al societăţii.
Ea va fi un atu major pentru a împinge ansamblul indivizilor spre o relaxare generală a moravurilor; pentru a diviza indivizii unii în raport cu ceilalţi, în conformitate cu instinctele şi interesele lor proprii, pentru a distruge viitorul tineretului, împingându-l spre experienţele nefaste ale sexualităţii precoce şi ale avorturilor; şi pentru a distruge moralmente generaţiile viitoare, împingându-le pe calea alcoolismului, a drogurilor diverse – al căror control se vor însărcina să-l preia, la nivel mondial, ofiţerii noştri superiori din Lojile Internaţionale – şi a sinuciderilor – suicidul fiind considerat, de către un tineret dezabuzat şi abandonat în voia sa însuşi, ca un sfârşit cavaleresc”.
1985: Aurora roşie
Vom amplifica societatea plăcerilor, care ne-a fost atât de profitabilă până în prezent. Folosindu-ne de inventarea tehnicii video pe care am finanţat-o şi de jocurile care-i sunt anexate, vom finaliza pervertirea morală a tineretului. Îi vom oferi posibilitatea se a-şi satisface, de acum încolo, toate instinctele. O fiinţă posedată de simţuri şi ajunsă sclavă a acestora, după cum ştim, nu are nici idealuri, nici forţă interioară pentru a apăra pe oricine sau orice. Omul respectiv este un individualist prin definiţie, reprezentând candidatul perfect pe care-l vom putea modela cu uşurinţă, conform dorinţelor şi priorităţilor noastre. De altfel, amintiţi-vă cu câtă uşurinţă au putut predecesorii noştri să orienteze întregul tineret german, la începutul secolului, folosindu-se de dezabuzarea acestuia din urmă.
Vom transfera încet, dar sigur, multinaţionalele noastre în ţări noi, cucerite de ideea economiei de piaţă, ca ţările din Estul Europei, Rusia şi China, de exemplu. Pentru moment, nu ne va interesa dacă populaţia lor reprezintă sau nu un vast rezervor de noi consumatori. Ceea ce ne interesează este să avem acces, în primul rând, la o mână de lucru sclavagistă – ieftină şi nesindicalizată – pe care ne-o oferă aceste ţări şi cele din Lumea a Treia. De altfel, guvernele lor nu au fost instalate chiar de noi înşine? Nu fac apel la ajutorul extern şi împrumuturile de la Fondul Monetar Internaţional şi de la Banca Mondială, care ne aparţin nouă? Aceste manipulări internaţionale de guverne şi populaţii ale naţiunilor-state ne vor furniza pretextul de a utiliza F.M.I.-ul pentru a determina guvernele să pună în aplicare bugete de austeritate, sub camuflajul reducerii iluzorii a datoriei naţionale, al conservării ipotetice a cotei de credit internaţional şi al imposibilei conservări a liniştii sociale”.
***
Virusul SARS COV-2 și războiul ruso-american de pe teritoriul Ucrainei (cu implicațiile acestuia în criza energetică și a celei alimentare) sunt fațete ale implementării Protocoalelor de la Toronto din 1967. Este începutul sfârșitului a ceea ce a fost până acum!
Există însă și alte păreri. Unii văd în China, țara unei dictaturi comuniste, „numărul unu în toate” („Dumnezeu a făcut cerul și pământul, restul e fabricat în China”), alții cred că vom aista la o luptă crâncenă pentru supremație între SUA și China.
Sociologul hispano-american Mauro F. Guillén, fost profesor la Wharton School de la Universitatea din Pennsylvania (SUA), din 2021 profesor la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie), o are însă pe-a lui: „Până să ne dăm seama, vor exista mai mulți bunici decât nepoți în majoritatea țărilor, piețele clasei de mijloc din Asia vor fi mai mari decât cele din Statele Unite și Europa luate la un loc, femeile vor deține mai multă bogăție decât bărbații, ne vom trezi în mijlocul mai multor roboți industriali decât muncitori, al mai multor calculatoare decât creiere umane și al mai multor monede decât țări. Așa va arăta lumea în 2030” – scrie acesta într-o carte apărută anul trecut.
Vine Apocalipsa? Timpul, se pare că nu mai are răbdare – spunea cândva un moromete!