Opinii

Amintiri din Focșaniul de altădată: Andreea se mărită

Victor Simion
18 nov 2022 3324 vizualizări

 …..e nuntă-n cartier....vorba unui celebru cântec.

Şi tot acesta se întreabă „Dar cine-i fericitul ?”

Păi, şi pentru noi a fost un mister până când am aflat „cine-i fericitul”. Supoare! Şoc! Mirare!  Băi, nu se poate! Ei uite că se poate. Cine dintre cei „Trei muşchetari... şi cu Lucică patru” ar fi crezut ca tocmai el, cel mai timid, cel mai pudic, cel mai puţin „golan” dintre noi ceilalţi o s-o ia razna aşa, pe nepusă masă şi o să spargă gaşca. Păi gaşca asta avea tradiţie şi vechime încă din anii de liceu de pe vremea când adolescenţii din noi o cam luau razna şi se dedau  la fel de fel de năzbâtii. Am vrut să fim „Cei trei muşchetari”, adică, la fel ca ei, sub deviza „Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”. Numai că în această formulă nu intra şi  Dorel, (mai mic cu o clasă decât noi ceilalţi) şi care nu-şi găsise loc alături de Gabi, Sandi şi Costel şi atunci l-am inclus, „supliment de lot”, pe post de D`Artagnan, deşi nu corespundea din niciun punct de vedere cu eroul lui Dumas. Cu moaca aia lui de găină opărită, numai a D`Artagnan nu semăna, dar hai! Având în vedere că tac-su era şef de raion la Alimentara şi ne mai făcea rost de nişte parizer pe gratis, l-am acceptat.

Anii însă au trecut (fir-ar ei să fie!), ne-a mai venit mintea la cap, ochii nu ne mai fugeau acum după uniformele de liceu, ci după jupoane (ehei, altă modă!), feţele noastre, altă dată pline de coşuri şi pufuleţi ca de găină, cereau acum lamele şi săpunul de ras (ce mândri am fost când ne-am bărbierit prima dată (ce mai, dom-le, eram de-acum bărbaţi în toată firea!), eram atenţi la dunga de la pantaloni şi la crema de ghete, cu alte cuvinte intrasem într-o altă lume cu alte obiceiuri şi cu alte pretenţii. Şi totuşi, aceste transformări nu ne-au spart „gaşca”, am rămas tot împreună şi, aproape săptămână de săptămână (cu unele excepţii, desigur), găseam prilejuri să ne reîntâlnim: ba la un bal la „Locomotiva”, ba la „un ceai” la câte o prietenă, ba într-o excursie la sfârşit de săptămână până la Crâng, („Crângul” era o pădurice foarte frumoasă şi foarte frecventată, situată la doar 3 kilometri de oraş, unde puteai ajunge foarte uşor şi pe jos ca într-o plimbare), ba la o onomastică sau o aniversare ba... Prilejuri se găseau, băuturică, nici-o problemă, aşa că „Cei trei-patru muşchetari”, deveniţi deja „cavaleri”, şi-au continuat „isprăvile” ce vor forma plăcute capitole din „cartea amintirilor”.  Eram, cu alte cuvinte, deja cu caractere şi tipicuri bine conturate: Gabi, sfătos, poza în”înţeleptul” grupului (a devenit profesor), Sandi, era zbânţuitul găştii, se ţinea tot timpul de şotii, făcea animaţie în orice grup în care se nimerea, iar Costel-Titi, era opusul tuturor: calm, liniştit, uneori chiar timid, (în liceu fusese poreclit „Mutulică”, pentru avalanşa lui de...tăceri.), avea ritmul lui de viaţă din care nu l-ai fi putut scoate nicicum. Cât despre „intrusul”  „D`Artagnan”, pe nume real  Theodor (cu ”th”, ținea, să precizeze!), acesta îl moştenise pe taică-su şi avea reale înclinaţii negustoreşti: se angajase la ICRA (asta însemna  „Întreprinderea de Comerţ cu Ridicata” un fel de „engross” alimentar, mană cerească, ce mai! )  şi  deci, nu era de compătimit, ba din contra. 

Bun. Şi ce legăturră au toate astea cu...nunta din cartier?

Ehei, păi să vedeţi legătură.

Era într-o sâmbătă de toamnă („Toamna, zâna melopeelor şi a cucurbitaceelor”, vorba poetului), toamna anotimpul binecuvântat de localnici (dar nu numai) fiindcă acum, de pe dealurile din jur umplute cu vii, începea să curgă mustul. Şi cum să bei must dulce şi boscoditor din ulcică de lut fără o halcă de pastramă bine sfârâită pe grătarele cu umpleau mustăriile apărute aproape la fiecare colţ de stradă ocrotite de stuful proptit pe post de paravan? Păi?  Aşa că şi noi, ne-am zis ca să nu treacă evenimentul fără a beneficia (şi a binecuvânta cu respect) roadele pământului care ne-au dăruit asemenea bunătăţi. Vin cănile cu must, vine pastrama cu mămăliguţă, vine (bine-nţeles) şi buna dispoziţie dar, la un moment dat, iată că vine şi „bomba”: Costel, ”Titi”, timidul, „mutulică”, candidul  nostru confrate, afişează pe chipu-i feciorelnic un zâmbet timid, tăcut (dacă poate exista un zâmbet...tăcut) şi, aproape şoptit, ca şi cum s-ar dezvinovăţi de o faptă foarte ruşinoasă, ne anunţă: „băi, să ştiţi că eu...mă însor”.

Amuzaţi ca de o glumă bună iscată de dulceaţa lichidului din cănile de lut, am izbucnit în râs:

- Ce faci mă?!

- Păi...mă însor!

- Bravo mă, felicitări! i-am urat toţi, râzând, luând asta drept o glumă bună.

- Zău mă, că nu vă mint. Mă însor.

- Sigur c-o să te însori, că doar n-o să rămâi burlac.

- Da, dar eu mă însor...peste o lună...

- Ce faci mă!!???

- Mă însor... Peste o lună... Am zis că acum, aici, e ocazia să vă anunţ şi pe voi...

-!!??!!.

Stupoare!. Ne-a râmas pastrama în gât şi ne-au căzut fălcile de mirare.

- Hai mă, fraierilor, nu v-aţi prins că-i de banc, că  glumeşte? zice Gabi  care, după o clipă de gândire, calm îşi reia, cu poftă, sorbitul mustului năbădăios din ulcica „ţărănească.”

 Ne-a venit inima la loc. Aşa-i!  Gabi avea dreptate: asta nu putea fi decât o glumă proastă îzvorâtă din esenţele bachice aflate în ulcele. Auzi ce glumă: „Mutu” se însoară! Ha!Ha! Ha!

- Să mai vină un rând în sănătatea....”mirelui!”

- Ba, nu glumesc deloc, îşi reia Costel-Titi „munca de lămurire”. Mă însor, serios. Zău, nu e banc.

Şi ca să ne convingă cum că nu e de glumă, ne scoate din buzunar un şpalt de tipografie pe care figura un model pentru o invitaţie de  nuntă. Pe invitaţie scria clar cum că „Familiile Tănăsescu şi Zaharescu au plăcerea a vă anunţa căsătoria copiilor lor ......cu....”.şi că „Cununia regilioasă va avea loc la biserica Sfântul Samoil, în ziua de...la orele....Naşi fiind cutare şi cutare. Se mai făcea precizarea (clasică de altfel) cum că „Felicitările, dansul şi masa vor avea loc în casele mirelui   din str. Lilieci nr. 8 bis. unde se vor primi şi „cadouriele”.

- Bă, ce-i asta!?

- Invitaţia de nuntă.

- !!??

„Strada Lilieci nr., 8 bis”, era chiar adresa la care stătea Titi.  Hopa! Hai că nu-i de glumă: ăsta chiar se-nsoară! Ne-a lăsat muţi. Cum? Când? De unde?. Ne uităm la el ca la a opta minune a lumii şi nu ne vine să credem că tocmai el, „Mutulică”, timidul, ruşinosul, molâul, „mămăliguţă”, sparge gaşca şi aşa, netam-nesam , o ia „pe cărări greşite”

- Bă, stai aşa, hai s-o lămurim: dacă zici că te-nsori atunci zi-ne şi cine-i tipa?

- N-o ştiţi. Nu e de pe-aici. E din ....Odobești.

 - Păi, dacă nu-i de la noi (că noi le cam ştiam pe toate) atunci cum de-ai cunoscut-o ? Unde-i agăţat-o?

- Ăăăă...a fost acum două luni şi ceva ...la nunta lu văr-miu, Andrei...Era şi ea şi...

- Cum adică, mă, „era şi ea, şi..”.?! Doar n-a fost pă principiul „văzut-plăcut”

- Ba, cam aşa a fost, mărturiseşte el cam jenat

- Io-te mă la ăsta!...Cică, „dragoste la prima vedere...”

Aici toţi am dat grămadă pe el: zi-ne mă,  cine e..., cum arată?...ce face?

 -Păăăi...e...drăguţă... e farmacistă....părinţii ei sunt funcţionari....oameni foarte cumesecade...

- Auzi la el...”drăguţă...farmacistă...”, cum adică? N-ai o poză s-o vedem şi noi?...Măcar atât, dacă n-ai vrut să ne-o prezinţi faţă-n faţă şi-ai mers pe şest.

 - Păi, n-am.

- Bravo mă, şi noi să nu ştim nimic?!  Să nu ne spui şi nouă ce pui la cale? Halal prieten!

 Sandi, i-o taie brusc şi, i-o trânteşte în faţă fără prea multe menajamente:

- Bă, ştii ce cred eu? Că tu.. „liru-liru”, vrăjeală...apoi  i-ai tras-o, asta a rămas borţoasă şi acum n-ai încotro, te-ai procopsit cu „piatra în casă”...

Se înfurie „Mutulică„:  Auzi, să-ţi fie ruşine! Află că nici nu m-am atins de ea!, Că de fiecare dată ne-am întâlnit la ea acasă. Că erau şi ai ei de faţă!”

Ne-a mărturisit, cam iritat, că a făcut naveta că, la început s-au întâlnit de mai multe ori, „discret”, în mai multe locuri „romantice” că apoi i-a cunoscut şi părinţii, că s-au plăcut, că apoi s-au cunoscut şi părinţii între ei şi că...asta a fost.

Astea fiind zise, vădit deranjat de comentariile noastre „nesuferite”, fără să mai scoată nici-un cuvânt, se ridică şi pleacă lăsându-ne singuri cu mirarea şi cu stacanele cu must. Concluzia?  Mă, dacă şi ăsta se însoară, înseamnă că s-a întors lumea pe dos! Hai noroc şi...să ne pregătim de nuntă!

Ce a urmat?

Păi, hai să-i găsim un cadou, ceva de casă nouă (deşi taică-su avea cam de toate). Am găsit că cel mai bine le-ar prinde...un set de oale smălţuite, că astea niciodată nu sunt de nefolosit.

Vine şi ziua nunţii: noi cu setul de oale după noi împachetat elegant în hârtie şi cu o fundă semnificativă („de fericire, de noroc, de veselie..”)  iată-ne pe strada Lilieci la 8 bis. Fiind vreme bună, mesele s-au întins afară în curtea largă a familiei Tănăsescu: pupături, urări de fericire şi iată şi mireasa: măi să fie! Mignionă, cu nişte ochi mari ca de copil, talie „de viespe” şi...a naibii de simpatică. „Io-te mă ce baftă la ăsta!” Chiar că ne-a cuprins invidia...Mă rog, fiecare cu norocul lui dar la ”Mutulică” ăsta, parcă-i prea de tot.

Nunta, ca la orice nuntă de cartier: rude, prieteni, lăutari, mâncare, băutură,  dans, bârfe, ce mai, o petrecere pe cinste, numai că, aşa, cam spre ziuă, s-a cam terminat băutura! Ei, poftim! Taman când setea e mai mare, nunta trăgea să „se stingă” din lipsă de... ”combustibul”.  Băi, nu se poate ca ”în țara vinului” tac-su a lui ”Mutulică” să-şi fi terminat provizia! Hai în căutare. Cotrobăim noi prin camere, prin cămări, cam peste tot pe unde ar fi trebuit să se găsească ceva...dar...nimic! Şi numai ce vedem că Sandi (cine altul?) vine tiptil cu o carafă de vin

- Unde l-ai găsit, mă?

- Ssst! Haideţi după mine

Hai după el! Nimerim într-o cameră cu nişte şifoniere mari, pentru lucruri. Deschide o uşă şi, ce să vezi? Pitite printre haine, rochii şi alte boarfe, trei bidoane mari pline cu vin. Ei da! Acum mai vii de-acasă. Veseli nevoie mare, revenim la toiul petrecerii; şi cum se golea o cană (un „cofer” cum se spunea pe la noi)...hai la şifonier. Ehei, s-a reanimat petrecerea ca n-am fost egoiști: am aprovizionat și ”mesele”.

 Am mai ţinut-o aşa o vreme, într-o veselie,  până când,” Mutulică” a sesizat ”că ceva nu e în regulă cu ăștia” și şi-a pus întrebarea: „Mă, de unde mai au ăştia vin?!” N-a fost greu să afle.

- Ce-aţi făcut mă? Ăsta era vin pentru naşu...că aşa a fost înţelegerea...Mă omoară tata!

- Ce înţelegere mă, păi tu ne chemi la nuntă şi ne laşi, pe noi, prietenii tăi cei mai buni, cu stacanele goale!?

„Secretul” nemaifiind „secret”, mirele şi taică-su, n-au avut ce face şi au pus la bătaie şi restul de băutură ce mai rămăsese în bidoane şi aşa am ţinut nunta până la ziuă. Mamăăă, și ce   s-a mai petrecut! Păi cum? Te pui cu „mușchetarii?”

A trecut evenimentul şi la o întâlnire cu proaspătul însurăţel am primit reproşul: „Bine mă, să-mi goliţi bidoanele cu vin! Ăla era vin pentru naşu că avea şi el un botez peste câteva zile şi ăla era pentru botez. A fost supărare mare că „golanii ăia ai tăi”, cum a zis taică-meu, au topit vinu lu naşu”

- Auzi, ştii ce? Când o să ne chemi la botez să ai grijă cum te aprovizionezi!

Aşteptăm botezul dar nu cred că vom mai fi invitaţi. Paguba lor!

Dar noi l-am pedepsit pentru...”trădare”: n-a respectat legământul  ”unu pentru toți!”

 Victor Simion

           


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.