Am găsit un LOGO pentru Focșani
Înțeleg că Primăria Municipiului Focşani a anunțat că organizează un concurs public pentru realizarea unui LOGO reprezentativ al Municipiului Focșani. Spun ei: ” Întreaga identitate vizuală este concentrată în această reprezentare grafică ce are rolul de a transmite informații cu profunzime într-o manieră eficient concentrată.” Adică, tradus în limbaj comun, când vezi logo-ul ăsta să te prinzi din prima că este vorba de Focșani.
Am făcut un exercițiu și-am vrut să văd care-s primele imagini ce-mi vin în minte atunci când mă gândesc la scumpul meu oraș. Ei bine, nu exagerez, dar am văzut, în ordine: munții de moloz și gunoi care înconjoară ca o barieră naturală urbea, ferestrele și ușile scorojite de la Spitalul Judetean, neschimbate de când mă duceam eu acolo, copil fiind, adică de peste 40 de ani, și am mai ”văzut” mirosul de rahat care apare destul de des, dar mai ales atunci când ai musafiri din alt oraș (țară), ca să-ți crape orașul, pardon, obrazul, de rușine...
Acum, dacă tot am identificat ”elementele specifice”, ”tendințele actuale”, cum doresc organizatorii, mă grăbesc să concurez și eu pentru premiul cel mare, 10 000 de lei, bani cu care, dacă-i voi câștiga, voi schimba câteva uși la Spital, să poată intra mai ușor cei ce se vor intoxica cu alcool la Festivalul Bachus 2017. Apropo de asta, să faci paranghelii de proporții pe bani publici când ai un jeg de spital mi se pare un gest puțin deplasat, de țară bananieră... mult circ, puțină pâine...Bine, mi se poate replica că există și o parte bună a situației: pentru că ferestrele nu izolează bine, bolnavii pot auzi în condiții rezonabile muzica de la festival. Așa o fi! Atunci nu mai schimb ferestrele, voi igieniza în schimb interiorul deoarece atunci când am urcat scările ultima dată mergeam numai pe mijloc, eram terorizat la gândul că dacă ating pereții sau balustrada iau nu știu ce boli îngrozitoare precum cancerul, Alzheimerul, scleroza-n plăci...Cum? Ăstea nu se iau prin atingere? Se prea poate, dar la cum arată spitalul eu cred că totul e posibil.
Să revenim. Ca să arate bine, să nu ne spălăm rufele murdare în fața străinilor, logoul pe care-l propun ar trebui să arate așa: pe fundal niște munți maiestuoși în care se joacă multe veverițe, iar în față o clădire impozantă cu o cruce albă pe fond roșu. O să zică privitorii că orașul nostru e ca un sanatoriu pentru oameni bogați, ca-n Elveția. Numai noi o să știm secretul: munții sunt gunoaiele și molozul, veverițele sunt ”sconșii” care put, iar sanatoriul cu drapelul Elveției este Spitalul unde murim cu zile. De aici și crucea.
La urma urmei imaginea contează întotdeauna, nu mizera realitate.
Narcis Herescu
