A venit (în sfârșit) primăvara!
E sigur, e oficial: a venit primăvara! Sigur că ne bucurăm: nu mai cheltuim atâția bani pe căldură, pe lumină; uite, revenim și la orarul de vară, deci vom face economie la lumină, la energie. În piețe au apărut verdețurile (spanac, ridichi, roșii, dovlecei ș.a.m.d. ), deci alte presupuse ieftiniri (cică!). Duduile și-au schimbat garderoba (am văzut deja, fustițe din alea scurticele-scurticele!), ba chiar, la o tonetă din vecinătate câțiva tineri și-au cumpărat... cornete cu înghețată! Păi? Astea (și altele) ce înseamnă? Că a venit primăvara.
Blocul în care locuiesc are în vecinătate un mic scuar cu băncuțe și este înconjurat de multă verdeață: tufe, pomi, peluze cu răsaduri deja înflorite... Pomii, tufarii, răsadurile s-au umplut de flori de toate culorile, ba chiar o distinsă doamnă magnolie s-a împodobit cu un superb voal roz-violet care a atras roiuri de albinuțe, și ele bucuroase că a venit primăvara. Băncile s-au populat imediat cu bunici sau mămici care și-au scos micile comori la plimbările de primăvară. M-am aciuat și eu printre acești „profitori” de vreme primăvăratecă și am stat minute bune să privesc... lumea. Și ce am putut să observ?
Iată: o pereche de bătrânei au ieșit și ei la o plimbare, „ținându-se de mână”, vorba unui poet foarte cunoscut. Au cumpărat de la toneta din vecinătate o plăcintuță de 4 lei și s-au așezat, încet și cu mare grijă, pe o bancă unde, pe un șervețel, și-au împărțit prăjiturica în două: fiecare câte o bucățică. Atât le-a permis pensia! Păi de unde bani pentru două prăjituri?! Nu vedeți ce probleme are guvernul cu celebrele „pensii speciale”? Vreți să-i lăsăm pe bieții beneficiari ai bonusurilor substanțiale să moară de foame? Vă lasă sufletul să se întâmple așa? Doamne ferește! Că tot suntem în postul Paștilor și nu-i frumos să-i gândim de rău pe semenii noștri. Ne bate Doamne-Doamne! (sau, poate, Bruxellesul!)
-Se mărește ziua! Doamne, ce bucurie! Vom face economie la energie! Că „energia” ne-a secat buzunarele cu facturile ei. Aflăm din presă cum că producătorii și furnizorii de energie au raportat, pentru anul 2022, încasări duble sau chiar mai mari! De unde? Din buzunarele noastre și din „aranjamentele” lor! Unde mai pui că, pentru aceste „mărețe realizări” și-au propus niște premii (beneficii personale) de zeci de mii de lei. Păi nu merită? Ce credeți că e așa de ușor să bagi mâna în buzunarul bietului român și să-i golești (hoțește!) bruma de bani din casă? Guvernanții „bocesc” alături de bieții oameni (că așa-i în politică), dar nu spun nimic de faptul că felia cea mai groasă din acest „cașcaval” îi revine Statului.(a „Statului care a eșuat”, după o recunoaștere oficială. Și ce-i cu asta?).
-Lângă mine, pe bancă s-a așezat o doamnă cu o traistă în mână. Scotocește prin traistă și scoate un bon. Își pune ochelarii și îl citește: socotește și iar socotește și apoi, către mine: „Vin de la farmacie. E soțul bolnav și i-am luat medicamentele. Domnule, ăștia nu mai au limite! Scumpesc medicamentele de la lună la lună, ba chiar, de la zi la zi!... Domnule, ăștia nu se mai satură! E clar, sunt puși să ne extermineze!... Am plătit 300 de lei pentru o consultație, luna trecută... Și noi, abia ne mai descurcăm cu două pensii mici...”
Tac și ascult! Ce pot să-i spun femeii? Nu eu, ci „altcineva” ar trebui să le răspundă miilor de oameni necăjiți care nici nu mai au puterea de a se bucura de venirea primăverii. Ei și?
-La bordura trotuarului, un echipaj de polițe trage pe dreapta o mașină: neagră, mare-mare, la volan cu un individ la fel de mare, ras pe cap și cu ochelari negri și pielea în aceeași nuanță, picurată pe toată epiderma cu tatuaje. Polițista (că erau un „el” și o „ea”) salută politicos, se recomandă și-i cere „tatuatului” documentele. Surprind următorul dialog:
El (cu o privire obraznică și un rânjet „de sictir”): Da' de ce să-ți dau?
Ea: Facem un control! Documentele, vă rog.
El: Iaca, nu vreau să ți le dau, e bine?
Ea (insistă. Se apropie și colegul dânșii): Vă rog, documentele la control!
El (sfidător): Băi păpușică, tu știi cine sunt eu?
Ea: Păi nu! D-aia vă rog să-mi dați documentele...
El: Băi păpușică, tu știi că cu cât (scuzați cacofonia) ai tu salariu eu îi dau ciubuc frizerului ca să mă tundă....
Discuția se încinge, se adună câțiva curioși, nu mai prind dialogurile, dar mi-a rămas imaginea acelui individ care se afișa cu acel: „bă, tu știi cine sunt eu?” Nu știu, dar presupun: ești o specie pentru care orice lege sau normă de conduită, în afară de propiile tale legi, nu își are valabilitatea. Produsul eșuat al unei „libertăți” de import care capătă – pe zi ce trece (sub toleranța complice a conducătorilor) tot mai multă și periculoasă răspândire.
„România educată”? Așa o fi, dacă zice domnul Președinte! Dar cine-l crede!
-Rețetă economică pentru Sfintele Paști. Este clar, s-a spus și oficial, că sărbătoarea Învierii nu se va mai bucura de abundența și plăcerile din anii demult trecuți. Se vântură printre creștinii ortodocși următoarea variantă:
- doar câte un ou roșu, la patru persoane: ciocnesc două persoane la primele capete apoi, alte două persoane dau cioc la capetele rămase întregi! La sfârșit oul se împarte la patru!
- ”drob de miel”. Se iau măruntaie de pasăre, se fierb, se toacă, se amestecă cu puține verdețuri (atenție, că sunt scumpe!) se pun într-o pungă de plastic și se țin la cuptor (atențe, la consumul de gaze!) până când gospodina crede că au devenit consumabile. Au apărut ”prafuri” care imită la perfecție gustul de miel. (La o adică, poate că și behăie!)
- friptură de miel. Ei ași! Nu ați aflat deja că arabii au cumpărat toată „producția” de miei din anul acesta? Păi, ce facem? Îi lăsăm pe prietenii noștri fără oaia lor tradițională? Nu! O felie de pizza „pascală”, specialitate nouă pentru Paște, și gata!
- cozonacii. Nu vă mai faceți griji. Cofetăriile și patiseriile au și anunțat cum că, de Paște, vor vinde „onor clientelei”, „cozonac la felie!”. Se primesc deja comenzi pentru numărul de felii rezervate.
- prăjituri. Nu faceți imprudența să comandați torturi dacă nu aveți lichidități la Bancă. Riscați să vină ANAF-ul și să vă pună sigiliul pe mașina de tocat carne sau pe aspiratorul cel nou. În loc de plăcinte, cumpărați covrigi proaspeți, cu câte două găuri: câte o gaură de fiecare musafir.
- băutura. Ei, cu băutura e mai greu că s-a gândit guvernul nostru cel grijuliu că românii cam trag la măsea și că, din acest motiv, există pericolul să ducem economia pro(st)speră a țării, pe apa sâmbetei. Și atunci, au „ajustat” litrul de băutură așa încât aceasta să se procure doar de la farmacie, îmbuteliat în fiole de medicamente. Atât! De aici a apărut, recent, și expresia: întrebi: ”ce mai faci?” Și ți se răspunde: ”Mulțumesc, pro(st)sper!”
- Semn că a venit primăvara: au început ”hărțuirile sexuale”. Le-am văzut cu ochii mei. Pe asfaltul din mijlocul scuarului, s-au adunat câteva familii de porumbei știind că cei ce poposesc pe aici le dau și câte ceva de mâncare. Asta-i bine! Ce nu e bine este faptul că iată, primăvara asta face ravagii printre hormonii porumbeilor masculi care atentează cu nerușinare (și în văzul lumii!) la pudoarea porumbițelor-femele. „Guru-guru-guru-guru”! Păi, ce faceți, fraților? N-ați aflat că e pe rol legea cu ”hărțuirea sexuală” și că riscați să sfârșiți pe tava cine-știe cărui bucătar? Noroc că nu era prin preajmă niciun organ de ordine că i-ar fi arestat pe loc pe făptași! La ciulama cu voi!
Văd o muscă mare care își freacă cu deosebită plăcere piciorușele din față: oare ce afacere bună a încheiat acum, la început de primăvară?
Prieteni vrânceni, a venit primăvara, bucurați-vă!
Vă urează
Prof. Victor Simion
